E luna cea mai frumoasă din an. Popular ea se numeşte Florar, Florariu, Frunzar. Mai e Rai!

Pe 1 Mai e Armindenul pe care-l cântă Shakespeare în "Visul unei nopţi de vară". De aici vin petrecerile câmpeneşti, mielul fript.

“Frunză verde de pelin,/Iată-ne la Armindeni,/Beau mesenii şi mănâncă/Şi de ciumă nu li-i frică”.

La sate şi de demult se puneau ramuri verzi la porţi, la uşi. Povestea e tot biblică. Conform legendei, după ce Irod a tăiat o zi întreagă capete de copii de un an, căutându-l pe Iisus, se pare că a notat ultima casă cu o ramură verde. Pentru a-l înşela pe Irod şi pentru al salva pe Iisus, oamenii au pus în timpul nopţii ramuri verzi la toate casele.

De Armindeni, când ieşiţi la iarbă verde, căutaţi pelin. Acum trebuie cules pentru malarie, dureri de ochi, umflături, dar şi pentru alungarea spiritelor malefice, a ielelor.

Descântătoarea şi Pelinul personificat explică:

“Bună seara, pelin mare! Domn Mare!/Mulţumesc D-tale!/ Şezi!/N-am venit să şez./De ce-ai venit?/Am venit să scot 44 de draci ai tăi./Să-i scot, să-i omor, să-i distrug(...).”

Pelinul se purta la pălărie şi în sân pentru protecţie magică. Şi vinul băut de Armindeni era amestecat cu pelin pentru subţierea şi pentru schimbarea sângelui. Cu pelinul strâns de Armindeni se descântă boala şi se scoate din omul bolnav, spunându-se:

“Ieşi spurc spurcat/De la Gheorghe/De unde te-ai aninat/

Cu mătură de pelin negru/Te-am măturat/Şi-n gunoi te-am aruncat.”

La 21 Mai se sărbătoreşte o zi mare. Se celebrează Constantin şi Elena, Sfinţii Împărăţi. În ziua asta, a început istoria de peste un mileniu a Bizanţului, care pentru creştini a însemnat mult.

Povestea e aşa. Pe când se afla în luptă, Împăratul Constantin a cerut ajutor lui Dumnezeu şi ziua, în amiaza mare, a apărut pe cer o cruce luminoasă pe care stă scri