- Editorial - nr. 91 / 11 Mai, 2013 Fata de multi confrati, care isi exprima opiniile despre agricultura de pe marginea drumului, subsemnatul cunosc suferintele din acest sector direct de pe cruce, nu de la picioarele ei, fiindca practic aceasta indeletnicire de cand ma stiu, in calitate de apicultor, dar si de horticultor, pasionat de cultura nucului si a pomilor fructiferi. Prin natura profesiei de jurnalist, caut sa fiu la curent cu noutatile din domeniu, prin abonamente la reviste de specialitate, participarea la simpozioane si targuri internationale din tara si din Ungaria. Am constatat, in ultima perioada, ca in judetul Mures ramane, de la an la an, tot mai putin teren agricol neexploatat, iar cel ramas de parloaga, in majoritatea cazurilor, este neproductiv sau supus eroziunii, asteptand sa fie impadurit. In mod sigur, lucrarea terenului agricol este favorizata si de subventiile pe suprafata acordate de Uniunea Europeana si Guvernul Romaniei. Din nefericire, o boala veche de peste douazeci de ani, valorificarea productiei animale si vegetale, este nevindecata si nici nu sunt sperante sa se intreprinda ceva concret pentru remediere in acest sector, ramas la cheremul samsarilor si al importatorilor de alimente. Cel mai mult ma deranjeaza ura manifestata de vremelnicii guvernanti ai Romaniei impotriva agricultorilor. Nu inteleg de unde porneste atata vrajmasie impotriva fermierilor romani? Concret: se importa lapte, cand potentialul Romaniei este enorm; se importa carne, se tes numeroase scenarii despre calitatea produselor romanesti; terenul agricol se vinde strainilor prin intermediari romani, cozi de topor; iar comasarea terenurilor agricole si simplificarea sistemului de absorbtie a fondurilor europene, stimularea cumpararii de catre tineri romani sunt deziderate pe care guvernantii nici nu le amintesc in programele lor. Mai amintim si despre concurenta nelo