Mihai Razvan Ungureanu ne anunta ca vrea sa purceada la coagularea dreptei. Un obiectiv, desigur, legitim si necesar in actualul context politic romanesc.
Cat timp Puterea si Opozitia sunt, practic, tot in interiorul USL, o revigorare a dreptei ar fi mai curand o miscare de-a dreptul igienica din punct de vedere politic.
Ma intreb insa care este dreapta pe care vrea sa o colaguleze de fapt MRU, in fruntea caror osti vrea sa se plaseze?
Debusolat si degringolat, PDL este totusi cel mai mare partid al Opozitiei in acest moment. E greu de imaginat o constructie viabila pe zona de dreapta care sa nu-l includa. In acelasi timp, relatia dintre MRU si PDL nu este una care sa anunte o alianta, dimpotriva tensiunile sunt mari.
Vasile Blaga a afirmat cu subiect si predicat, inclusiv intr-un interviu acordat Ziare.com, ca PDL nu intentioneaza niciun fel de alianta inainte de europalamentare. La randul sau, prim-vicepresedintele Liviu Negoita a precizat ca PDL nu il are in vedere pe MRU drept candidat la presedintie. Deci nimic incurajator.
Pe de alta parte, nici fostul premier nu pare a-si da silinta sa se apropie de principalul partid al guvernului pe care l-a condus. Recenta sa declaratie privind "cartea neagra a Opozitiei" ar putea fi inclusa intr-un manual "Asa nu!" pentru un lider politic care-si doreste sa coaguleze, sa unifice.
Ma gandesc ca la fix un an de cand a fost demis din fruntea Guvernului printr-o motiune ale carei puncte principale au devenit puncte ale actualei guvernari, MRU ar fi putut sa-si indrepte criticile in acea directie, nu catre cei pe care vrea sa ii uneasca.
Sigur ca de la o anumita anvergura in sus, aplicarea unui dus rece, urmat de o mana intinsa, poate fi o buna strategie. Traian Basescu a recurs la aceasta strategie a parintelui intransigent de mai multe ori, cu
