- Cultural - nr. 91 / 11 Mai, 2013 Joi, 9 mai, la Centrul de Dezbateri Socio-Culturale "Emil Dandea” din Targu-Mures, a avut loc lansarea antologiei de poezie crestina si patriotica "Insfintitul lemn al crucii”, de Mircea Dorin Istrate. Au prezentat scriitorii Mariana Cristescu, Lazar Ladariu si Razvan Ducan, moderator fiind profesorul-publicist Dimitrie Poptamas. Motto: "Si-n neamul meu un singur legamant/ Pana astazi este in putere/ Aceasta patrie, acest pamant/ Sa-l pregatim incet de Inviere” (IOAN ALEXANDRU, "Identitate”). "Imnele Ardealului” s-ar fi putut intitula acest recent volum al poetului Mircea Dorin Istrate, daca nu ar fi existat inaintea lui uriasul Ioan Alexandru, cu "Imnele Transilvaniei”, in 1976, si apoi cu atatea alte imne – "Imnele Moldovei”, "Imnele Tarii Romanesti”, "Imnele iubirii”, "Imnele Putnei”, "Imnele Maramuresului” – coboratoare, poate, din aura blazonului nobiliar si mai ales din cel de spirit al lui Pindar din Delphi, important poet al Antichitatii grecesti. Regretatul, minunatul Ioan Alexandru a tradus imnele poetului grec, a carui casa din Theba nu a fost distrusa de cuceritorul Alexandru cel Mare, tocmai ca recunoastere a valorii poemelor acestuia dedicate lui Alexandru Macedon, antecesorul sau. Cu o jumatate de mileniu inainte de Hristos, asadar, poetii Antichitatii erau respectati chiar si de marii cuceritori ai lumii. Nu stiu daca Mircea Dorin Istrate l-a citit pe Pindar, tradus de Ioan Alexandru pentru prima oara in limba romana (eu personal nu am avut acest noroc, recunosc), dar, cu siguranta, l-a citit pe marele nostru disparut. Intr-un fel, in mental, Mircea este un poet saizecist, ca poetul evocat ori ca Adrian Paunescu, dar "frati” ii raman tot Octavian Goga, Aron Cotrus si Lucian Blaga, liricii atasati de "sufletul satului”. Liric, la randu-i, cu o vitalitate a versului aparte, sententioasa fara a fi rigida, imuabilul s