Nu-i deloc întâmplator ca miracolul luminii apare pe Sfântul Mormânt exclusiv în urma rugaciunilor patriarhului ortodox al Ierusalimului, în noaptea de Înviere a ortodoxiei. Mai aspra decât altele, dogma ortodoxa este cea mai apropiata de învataturile Mântuitorului si poate, de aceea, a ramas credinta de capatâi a celor mai încercate neamuri ale Europei: rusii, grecii, românii si bulgarii. Dintotdeauna ortodoxia a fost conduita aspra dar hotarâta a celor nepastuiti pe lumea aceasta, limanul catre cei care merg, cu speranta si încredere deplina catre cei care nu au averi materiale. Este religia popoarelor de mujici si iobagi care, în bordeiele lor neinsemnate au avut, de-a lungul timpului, o singura avere: icoanele ortodoxe si lumina învierii. În prima zi de Paste, ortodocsii se aduna, cu mic cu mare, in tintirimuri, acolo unde dorm stramosii. Este întâlnirea anuala cu rudele sau prietenii trecuti la viata vesnica, o întâlnire tacuta, în cursul careia comunicarea verbala nu-si are rostul. Este, totodata, singura zi din an în care, adunati la locurile de odihna ale strabunilor, ne întâlnim cu colegii din primii ani de scoala, aproape batrâni de acum, ocrotind în causul palmei, cu o ciudata nostalgie, flacara lumânarilor aprinse la morminte. Asa stând lucrurile, ar trebui sa ajungem la cimitire împacati cu lumea si cu noi însine, linistiti si calmi, gata de comunicarea nonverbala cu stramosii. În loc de asta, o parte dintre noi, care avem ghinionul sa provenim din sate uitate de lume si de autoritati, ajungem cu nervii si masinile facute praf, multumita drumurilor judetene respective. Parca niciodata aceste drumuri n-au fost mai proaste. La fiecare scrutin electoral, candidatii locali, judeteni si parlamentari promit solemn locuitorilor din acele colegii, cu drumuri impracticabile, ca le vor face sa arate ca-n palma! Nu stiu prin alte parti daca s-or tine de cuvânt, dar