Premierul a mai deschis o cutie a Pandorei atunci când a susţinut că sechestrarea şi confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni este ceva necesar. Nu este clar dacă a vorbit procurorul din el sau doar plagiatorul unei teze de doctorat: sechestrarea şi confiscarea averilor se practică şi acum. Poate nu în modul susţinut la care visează prim-ministrul, dar se fac.

Un exemplu recent este cel al mentorului său: Adrian Năstase a plătit prejudiciul în valoare de 750.000 euro, stabilit de instanţă în dosarul "Trofeul Calităţii".

Poate că şeful Guvernului s-a referit la situaţiile în care recuperarea prejudiciilor nu se mai poate face, pentru că presupusul infractor a fost mai iute şi le-a înstrăinat cu succes. Dar în acest caz puterea de a închide portiţele de scăpare din lege îi aparţine. Cert este că premierul s-a arătat indignat de vitezomanii de pe drumurile publice, de aici a pornit oful copilotului de curse. Totuşi, confiscarea maşinilor care "merg cu 250 km/h printr-un sat din România" poate avea loc la fel ca şi plata daunelor de către Adrian Năstase în dosarul în care a făcut şi puşcărie: abia la nouă ani după petrecerea faptelor de care a fost acuzat. Aşadar, mai trebuie făcute nişte reglaje înainte, în primul rând unul care să mai restrângă durata proceselor înşirate pe ani de zile.

De la calitatea drumurilor - care permite atingerea vitezei de 250 km/h în localităţi -, premierul a trecut la calitatea magistralelor feroviare, ameninţate de hoţii nepedepsiţi, care le folosesc drept sursă de fier vechi. Victor Ponta putea să amintească de accidentul petrecut în mai 2008 la Valea Călugărească, unde o fată de 17 ani a murit în trenul deraiat tocmai din cauza furturilor de la un macaz. Cercetările, neîncheiate încă, nu au dat de urma vreunui suspect în acest caz. În schimb, şeful Guvernului a recunoscut că, atâta timp cât put