Curentul „Hello Kitty” lansat în Japonia, în 1974, a molipsit o mare parte din ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare de pe Glob, desenul reprezentativ al trendului regăsindu-se aproape peste tot: de la genţi şi articole vestimentare la preparate culinare şi chiar la avioane. Pe scurt, „Hello Kitty” s-a globalizat.

Ceea ce a început ca un trend destinat fetiţelor japoneze a câştigat teren şi în rândul persoanelor adulte, fiind monetizat în fel şi chip. Amploarea pe care a luat-o curentul „Hello Kitty” nu a putut fi ignorată, astfel că marile publicaţii de pe Glob au pus la bătaie pagini de print şi articole online în care dezbat „fenomenul global Hello Kitty”.

Astăzi, desenul „Hello Kitty” îl găsim, la vedere, pe genţile ce atârnă în mâinile fetiţelor, dar şi într-ale tinerelor femei, pe fuste lungi sau scurte, pe ghiozdane, pe animale de pluş sau de plastic, pe motociclete, pe autoturisme, pe avioane şi chiar pe platouri cu preparate culinare.

Cum a avut loc „globalizarea „Hello Kitty”

Christine R. Yano, profesor de antropologie la Universitatea din Honolulu (Hawaii), a petrecut ani studiind şi intervievând oameni pentru a înţelege mai bine fenomenul pe care îl numeşte „globalizarea «Hello Kitty»” sau „Globalizarea Roz”.

În opinia profesorului Yano, trendul a luat amploare datorită politicii libere a companiei japoneze Sanrio, care deţine brandul „Hello Kitty”. Spre deosebire de Disney, spre exemplu, care controlează la sânge reprezentările neautorizate ale brandului, Sanrio a decis să dea mână liberă oricărui producător care doreşte să folosească pisica roz. Astfel, imaginea „Hello Kitty” a ajuns cunoscută la nivel mondial, în timp ce marii împătimiţi de obiectele originale şi-au îndreptat atenţia spre produsele, adesea personalizate la cerere, ale companiei Sanrio. Foto Globalizarea „Hello Kitty”

Totuşi, succesul „Hello Ki