Cadre didactice, parinti si elevi spanioli au iesit in strada si au protestat fata de noua lege a invatamantului.
Cadrele didactice spaniole considera ca noua lege va restrange accesul la invatamantul public. Legea mai prevede si reduceri bugetare, mariri de taxe, dar si beneficii pentru scolile private. Si asa, sute de mii de oameni au iesit in strada si au protestat.
Sa ne intoarcem in timp. Nu conteaza la care dintre grevele din invatamantul romanesc. Oricum, ele se desfasoara cam la fel: cadrele didactice si personalul auxiliar din invatamant sunt fie timorate ca vor pati cine stie ce (li se iau boii de la bicicleta, li se taie din salariu zilele cat au protestat), fie sunt curele de transmisie - liderii de sindicat.
Prin scoli si gradinite incep sa circule hartii cu semnaturi ale participantilor la greva. Spiritele sunt infierbantate, colcaie sangele in venele dascalilor care isi dau seama ca sunt umiliti, ca muncesc pe doi bani si nu sunt respectati. Ies in strada si striga ca vor respect, recurg la texte sentimentale, de genul "Noi le-am pus stiloul in mana!".
Per ansamblu, dupa astfel de proteste, care starnesc bucuria elevilor care se trezesc, peste noapte, cu si mai mult timp liber - nu pentru a invata, ci pentru club - nu se intampla nimic. Deja asemenea greve ar putea, foarte bine, sa fie trecute la capitolul "Fapt divers", alaturi de o talharie si un viol.
In urma cu ceva ani, un inspector scolar general adjunct din Buzau imi spunea cat de tragicomica e povestea cu bravii participanti la greva. "Sunam la o scoala, iar cei de acolo spuneau: cine intreaba? In functie de raspuns, spuneau si ei daca sunt sau nu in greva". Bravos, natiune, halal sa-ti fie!
Ei... dar eu m-am pripit sa trag concluzii mai devreme, cand am spus ca, dupa asemenea greve, nu se intampla nimic. Se intampla, cu co
