Guvernul Romaniei, desi nu se afla explicit in campanie electorala, a anuntat cresterea ajutoarelor sociale. Suplimentar, partea de stinga a guvernului continua sa promoveze idei legate de supraimpozitare, fara a parea ca percepe impactul multiperioada asupra economiei Romanesti. Singurul resort probabil care justifica cele doua masuri este o perspectiva redusa macro-contabila de a compensa sumele sparte pe cresterea ajutoarelor sociale prin cresteri de impozite si taxe. Despre primele 100 de zile de guvernare si perspectivele de crestere a fiscalitatii in 2013 am scris in “Rezultatul primelor 100 de zile de guvernare: va creste povara fiscala”.

Economia Romaniei, desi cu potential de crestere substantial nu resuseste inca sa iasa din capacana stagnarii. Aceste masuri guvernamentale daca sunt acceptate sunt menite sa consolideze o crestere economica minimala, insuficienta pentru un proces de convergenta reala. Acesta este principalul motiv pentru care agentia de rating S&P a mentinut Romania in categoria de investitii junk: lipsa perspectivelor de a monetiza potentialul de crestere poate conduce la o lipsa de sustenabilitate a finantelor publice si la o aminare a convergentei reale catre restul tarilor europene, cu implicatii importante pentru dinamica si interesul investitional.

In momentul in care am sustinut ideea cresterii salariului minim in Romania, masura care a si fost deja partial implementata, motivatia era legata de a muta munca din economia gri catre cea fiscalizata si in a creste costul de oportunitate pentru cei care nu muncesc. Practic cei care prefera sa beneficieze de pe urma ajutoarelor sociale trebuie sa simta o diferenta monetara importanta intre a munci si a nu face nimic. Mai mult despre justificarile pentru o crestere a salariului minim in Romania in “Romania ar trebui sa creasca Acum salariul minim pe economie”.

In Romania