Trăim într-un secol al vitezei şi al evoluţiei, însă puţini ştiu că încă mai există sate uitate de lume, în care au mai rămas doar bătrânii şi unde telefonul mobil sau maşina de spălat sunt lucruri care aparţin viitorului. Satul Podeni se află la mai puţin de 60 de kilometri de Cluj-Napoca, la graniţa cu judeţul Alba. Aici, timpul parcă stă în loc. Nu există şcoli, nu există cabinete medicale, iar preotul vine doar duminica, atunci când face slujba.

În îndelungata lor existenţă, sătenii din Podeni au reuşit să-și păstreze nealterate originile, credința, obiceiurile și tradițiile. Îşi cultivă bucățica de pământ și pun preţ pe bogăţiile solului. Cândva erau 1.600 de suflete, însă tinerii au luat calea ţărilor străine, iar în sat au rămas doar bătrânii.

Totul a început să decadă şi mai ales după anii '90 au rămas mulţi tineri fără lucru, unii şi azi sunt şomeri, alţii au plecat în Italia sau Spania să-şi caute de lucru”, spune Traian Rus, locuitor al satului Podeni.

Casele vechi, văruite cu alb şi albastru, exact ca şi acum 100 de ani, păstrează tradiţiile din străbuni.

„Ieşeai în faţa casei.. Era câte o bancă sau pietrii în faţa fiecărei case şi toţi vecinii socializau. Nu erau numa' bârfe, ci şi planul pe următoarea săptămână, iar iarna era un alt obicei, cel a şezătoarei. Fetele se adunau într-o parte, iar femeile măritate în altă parte pentru a toarce”, îşi aminteşte Traian Rus.

Oameni muncitori şi cu frică de Dumnezeu, locuitorii Podeniului spun că au dus-o bine până în anii '70 când au rămas fără loc de muncă, iar tinerii au început să plece. Nea Creţa are 79 de ani şi trăieşte cu amintirea zilelor în care satul era cunoscut pentru hărnicia ţăranilor şi bogăţia pământului.

„Acum nu mai lucreză nimeni nu mai păşunează oile. Meşteri care săpau în piatră mai sunt, dar o îmbătrânit. Este unul, dar are 89 de ani şi nu mai lucre