Regula potrivit căreia un an din viaţa unui câine reprezintă şapte ani din viaţa unui om este un mit, afirmă specialiştii americani, care au alcătuit un algoritm complex pentru a calcula vârsta reală a acestor patrupede, în funcţie de mărime şi de rasă.

Ca regulă generală, rasele canine de talie mică trăiesc mai mult decât rasele de talie mare. De exemplu, terrierii Yorkshire trăiesc mai mult decât ciobăneştii alsacieni, informează dailymail.co.uk.

Câinii de talie mare au nevoie de doi ani pentru a ajunge la mărimea lor maximă, însă, după acest moment, ei mai trăiesc în medie aproximativ patru sau cinci ani.

Aşadar, deşi un câine de talie mică este mai "bătrân" decât un câine mare la vârsta de doi ani, atunci când animalul de talie mică are vârsta de cinci ani el este de fapt mai "tânăr" decât exemplarele din rasele mari.

Mărimea nu este însă singurul factor care determină longevitatea unui câine, întrucât, începând de la vârsta de trei ani, rasa joacă la rândul ei un rol determinant.

Buldogul, un câine de mărime medie, are cea mai mică speranţă de viaţă, aceasta fiind de doar şase ani, în comparaţie cu pudelul, a cărui speranţă de viaţă este de 12-15 ani.

Calcularea vârstei reale a unui câine reprezintă o ecuaţie complexă care include variabile precum vârsta animalului, mărimea şi rasa, în funcţie de anumite etape din viaţa animalului.

Pentru primii doi ani de viaţă, vârsta unui câine este determinată de mărime: pentru câinii mici, vârsta lor reală se obţine prin înmulţirea unui an calendaristic cu 12,5. Pentru câinii de talie medie, vârsta lor reală se obţine prin înmulţirea unui an calendaristic cu 10,5, iar pentru câinii mari, vârsta lor reală se obţine prin înmulţirea unui an calendaristic cu 9.

Apoi, pentru câinii în vârstă de cel puţin trei ani, rasa devine un factor determinant.

Vârsta lor reală se obţine prin