În afara faptului că textele trebuiau să treacă ”proba” cenzurii, cei de la Phoenix nu au avut probleme majore în epocă. Exista însă un filaj pus asupra lor, în perioada în care au fugit din România ascunși în boxele lui Nicu Covaci, confirmă fostul director al Aeroportului timișorean, Gheorghe Strâmbeanu.

Fost coleg de bancă cu Moni Bordeianu, Gigi Strâmbeanu a fost ofertat de Covaci să cânte în locul acestuia după ce a plecat. Oferta a fost declinată, dar prietenia a rămas, iar în ultimii ani Strâmbeanu s-a aflat de fiecare data pe scenă, alături de Phoenix, când au fost invițați și foști componenți ai formației. ”De fapt, atunci l-am adus pe Baniciu în trupă. El era mai mic ca noi. Ne întâlneam la Flora, toți muzicanții, vorbeam despre muzică, schimbam idei și discuri de contrabandă”, își amintește Strâmbeanu.

Plata în discuri cu muzică rock

Strâmbeanu povestește că nu va uita niciodată ultima sa întâlnire cu Nicu Covaci înainte de “fuga în boxe”. ”Nicu fugise mai devreme și când revenise în țară, ca să îi ia pe ceilalți, era deja cetățean olandez, iar eu lucram la Aeroport. A venit la mine la lucru, pe 1 iunie 1977. «Gigi, după-amiază să vii pe la mine; vreau să stăm de vorbă». M-am dus la opt seara, când am terminat lucrul, dar când am ajuns, am auzit zgomot mult venind din locuința lui. Se certau. Când am bătut s-a făcut brusc liniște. Am spus cine sunt, dar tot nu a răspuns nimeni, așa că am plecat. După ce am apucat să ies din imobil, a ieșit Nicu, a venit la mine, m-a luat în brațe, apoi mi-a pus în mână două plase pline cu discurile lui. Nu am înțeles nimic atunci. Nicu a început să plângă. Apoi ne-am despărțit. Peste trei zile, eram la un meci de fotbal, și cineva din spatele meu mi-a spus că au fugit Phoenix-ii. Abia atunci am înțeles de ce plângea. Ulterior am aflat și de ce se certau: Baniciu nu voia să fugă cu ei. Mircea Baniciu mi