Scriitoarea Ileana Vulpescu vorbeşte, cu cea mai apăsătoare naturaleţe, despre copilărie, dragoste şi moarte. Vorbeşte despre ea. Închide acest arc peste timp cu o concluzie descurajantă: fericirea există doar în dicţionar.
În toamna anului trecut, Ileana Vulpescu a rămas aproape singură. În luna august, fiica sa, Ioana, a fost adusă, într-o urnă, la malul Mării Negre. Avea 41 de ani. De atunci, o dată la câteva zile, apa sărată a mării poartă în larg petale de flori. În septembrie, soţul său, Romulus Vulpescu, a urmat-o pe Ioana.
Ileana Vulpescu a rămas să-şi îngrijească singură rănile. Şi a înţeles cum poate ieşi din convalescenţă: vrea să fie în continuare utilă. Vrea să termine minunata muncă a soţului său, vrea să citească şi vrea să scrie. Vrea să-şi găsească, din nou, raţiunea de a trăi. Şi, pentru că nu trăieşte din poveştile acestea pe care le veţi citi,
Ileana Vulpescu a câştigat pariul cu trecutul. Acum se luptă să-l câştige pe următorul.
„Weekend Adevărul“: V-aţi născut la Bratovoeşti, în Dolj. Când aţi plecat?
Ileana Vulpescu: Am stat la Bratovoeşti, în Dolj, până în 1939... De la 7 ani, m-am mutat la Craiova, pentru că mama mea s-a recăsătorit. Tatăl meu a murit când eu aveam 2 ani. Toată şcoala am făcut-o la Craiova: la Şcoala Primară „Regina Elisabeta“ şi la Liceul „Elena Cuza“. Stăpâneşte „Arta conversaţiei“
Numele: Ileana Vulpescu
Data şi locul naşterii: 21 mai 1932, Bratovoeşti, judeţul Dolj.
Starea civilă: a fost căsătorită cu poetul Romulus Vulpescu (5 aprilie 1933-18 septembrie 2012).
Studiile şi cariera:
A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti în 1958.
În acelaşi an s-a angajat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei, unde a făcut parte din echipa care a redactat Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (1959-197
