N-aş fi crezut că scepticul Henry Miller, obsedat sexual şi de sine însuşi, avea timp de astrologie*. Autorul Trilogiei trandafirii, care a făcut foamea pentru a-şi scrie cărţile, a ajuns din întîmplare, la Paris, ocrotitorul unui bătrîn astrolog famelic, mai mult din compasiune pentru sărăcia lucie în care trăia Moricand, decît din admiraţie pentru ezoterismul ciudatului său protejat.

Omul care le ghicea altora viitorul spunîndu-le de ce să se ferească şi în cine să aibă încredere căzuse victima unui escroc care-l lăsase fără uriaşa lui avere moştenită. Cu o demnitate casantă de om de lume, care-l împiedică să cerşească, astrologul trăieşte de azi pe mâine, din mila prietenilor, dar se îmbracă elegant, ca un dandy, şi preferă să sară peste mese decît să-şi amanteze hainele, ca să aibă ce mînca.

După război, Miller îl invită în America, la el acasă, într-un paradis izolat. Se împrumută ca să-i plătească drumul şi e dispus să-l întreţină pe viaţă pe neajutoratul său prieten care vorbeşte impecabil franceza şi germana, dar nu ştie o boabă de engleză. Moricand se dovedeşte un parazit mofturos, cu capricii costisitoare, pe care gazda lui se străduieşte să i le satisfacă, şi cum n-are nimic de făcut, dă în ipohondrie. Sătul de viaţa la ţară, discipolul lui Hermes vrea să trăiască la oraş, dar pe banii prietenului său, şi cînd Miller refuză să-l mai întreţină, astrologul încearcă să-l şantajeze, ameninţîndu-l că-l va da în vileag autorităţilor pentru scrierile „pornografice” pe care le-a publicat în Franţa.

Cum în astrograma pe care şi-o completează zilnic, viitorul bătrînului dandy e legat pe veci de bunăvoinţa romancierului, Moricand acceptă propunerea lui Miller, de a-l trimite înapoi în Europa, dar numai cu condiţia să-i depună în cont o mie de dolari, dorinţă pe care, şi să vrea, ceea ce nu mai e cazul, scriitorul n-are cu ce să i-o în