Presedintele Uniunii Scriitorilor si ambasadorul UNESCO la Paris scrie, intr-un comentariu publicat pe site-ul ziarului Adevarul, cateva observatii despre felul in care se face jurnalism in Romania zilelor noastre. Nicolae Manolescu isi autoserveste drept mobil pentru analiza sa impresiile pe care i le-a lasat, imediat dupa Revolutie, in 1990, un profesor american care a stat de vorba cu viitorii studenti de la Jurnalism.
Printre invatamintele predate de profesorul american si repetate acum de Nicolae Manolescu figureaza chestiuni normale si deopotriva banale pentru cunoscatorii fenomenului de presa, prezente in toate manualele obisnuite de jurnalism: ce inseamna o stire, cum se cantaresc informatiile (celebra regula cu verificarea din minimum doua surse), raportul senzational/serios, calitatea moderatorilor TV, slaba cultura a unora dintre reporteri, mesajele tendentioase etc.
“Mi s-a întâmplat nu o dată în timpul din urmă, mare consumator de presă fiind eu, să-mi amintesc cele câteva criterii considerate de profesorul american de jurnalism ca definitorii pentru o ştire. Mai exact, să remarc cât de rar sunt respectate aceste criterii în presa scrisă sau în mass-media actuală, deşi presupun că jurnaliştii pe care îi ascultăm sau citim zilnic sunt absolvenţi ai unor facultăţi de jurnalism, pardon, de ştiinţe ale comunicării. Doar că, de când jurnalismul se pretinde a fi una dintre aceste ştiinţe, abia dacă se mai observă o umbră de caracter ştiinţific în ştirile noastre cele de toate zilele.” scrie Manolescu in preambulul textului sau pe care il puteti citi integral AICI.
Mai intai, o scurta observatie de natura gramaticala, inrudita desigur cu…jurnalismul judecat de Nicolae Manolescu. Formularea “mai exact” – folosita de domnia sa in fraza de mai sus – nu este corecta. Cuvinte precum exact, precis, corect nu au termen de comparatie, prin urmare nu
