Biserica i-a dedicat Sfântului Apostol Toma prima duminica de după Paşti. Este singura duminică din anul bisericesc închinată unui Sfânt Apostol al Mântuitorului. De ce? Pentru că prin Toma nu mai încape nicio îndoială că Hristos a înviat. Să ne amintim că în seara zilei în care a înviat, Hristos trece prin uşile încuiate şi se arata celor zece Apostoli descoperindu-le învierea Sa. Dacă s-ar fi rămas doar la vedere, s-ar fi putut afirma că Învierea Sa a fost doar în mintea Apostolilor, că nu a fost o realitate.

Ca să nu rămână niciun semn de îndoiala, Dumnezeu îngăduie ca rănile din trupul Său să fie atinse de Toma. După acest moment, Toma îl mărturiseşte fără nicio îndoiala pe Iisus Hristos ca Domn şi Dumnezeu, realitatea Învierii Domnului fiind dovedita astfel încă o dată pentru cei care nu puteau crede. Ce s-a întâmplat cu Toma după ce a pipăit rănile din trupul înviat al Domnului? A mărturisit dumnezeirea Lui. Nu a spus: cred că ai înviat din morţi, ci: „Domnul meu şi Dumnezeul meu” (Ioan 20, 28). Astfel, Toma s-a atins de un trup văzut şi L-a mărturisit pe Fiul lui Dumnezeu prezent în trupul Sau omenesc înviat. S-a ridicat mai presus de credinţa prezentă la evrei, conform căreia Dumnezeu este nevăzut şi de neatins. Duminica Sfântului Apostol Toma, a doua după Sfintele Paşti, este singura Duminică din anul bisericesc dedicată şi închinată unui Sfânt Apostol al Mântuitorului Iisus Hristos.

Nici Petru, corifeul Apostolilor, nici Sfântul Ioan, ucenicul iubirii, şi nici chiar Sfântul Apostol Pavel, Apostolul neamurilor, nu au vreo Duminică închinată şi dedicată lor. De aceea, contemplând Săptămâna Luminată ca pe un Tabor al perioadei Penticostarului, descoperim în Duminica Tomii lumina Învierii lui Hristos, Care S-a arătat după opt zile ucenicului Său apăsat de îndoială din suflet, intrând prin uşile încuiate, ca să arate şi să ne descopere no