Mangelhaftigkeit - Inadecvarea, este, cu siguranţă acea "calitate", care te ajută să nu-ţi (mai) doreşti să vezi ce se petrece cu tine şi cu ceilalţi.
Asta nu înseamnă, neapărat că te-ai retras, că fugi de lume şi că nu mai ai contact cu ceilalţi. Poţi să te afli în vâltoarea vieţii, să fii între oameni mulţi şi chiar să ţi se pară că aceasta e chiar ceea ce trebuie să faci. Mai degrabă, aceasta este un fel ciudat de atitudine, în care, nu vrei să vezi şi să iei act că până la urmă tot tu vei fi cel care te vei analiza şi judeca. Naivitatea, ne spun filosofii, este acea capacitate prin care nu ştii că vei fi judecat. Asta înseamnă, deci, că inadecvarea nu poate fi apanajul naivităţii. Şi totuşi...
Cred că a rămâne "cu tine", înseamnă a-ţi găsi locul din lăuntrul tău, care îţi generează substanţa din care sufletul tău trăieşte: să răspunzi, să argumentezi cu exemple aflate la mâna oricui, să intri în jocul întrebare - răspuns - comentariu, e inutil. Trebuie să continui să crezi, dacă ai descoperit, în tine, (şi nu pe Internet), că ai în ce. Zeităţile şi miturile Occidentului, periculos de "la modă" nu fac decât să piardă adevăratul mit, cel al începuturilor şi să "cumpere" suflete, exact aşa cum făceau primii colonişti, luând aurul băştinaşilor în schimbul cioburilor de oglindă. Era primul pas spre uciderea lor.
În germană, inadecvarea vine de la Mangeln, de la greşeli, iar asta se poate traduce cumva în repetarea lor, şi, mai precis, trecerea acelui timp în care ele puteau fi conştientizate. Consumarea acelei zone de timp când încă mai poţi opri totul, în fapt pierderea acestei posibilităţi, te "mută" într-o inadecvare de care la un moment dat, nici nu-ţi mai pasă. Ba, mai mult, eşti chiar în stare să-i cerţi pe cei care ar putea observa fără răutate (ci dimpotrivă!) că te depărtezi, în fond, chiar de tine...
Dacă e adevărat ceea zice Kiplin
