Ortodocşii au prăznuit, ieri, Duminica Tomei (a Sfântului Apostol Toma), ultima zi din săptămâna luminată, dedicată momentului întâlnirii dintre Sfântul Apostol Toma şi Mântuitor, întâlnire care îi dă şi apostolului “necredincios” dovada Învierii Domnului. În popor, această duminică este închinată sufletelor morţilor. Duminica Tomei este supranumită, în Banat, ca fiind “Paştile Mici”, zi în care femeile dau pomeni pe ape curate, curgătoare, pentru slobozirea sufletelor răposaţilor. Bătrânele caselor înroşesc ouăle în ajunul sărbătorii, iar copiii adună ramuri fragede de alun sau de salcie, din care împletesc mici coşuleţe. După slujba Utreniei, în care ouăle şi colacii sunt sfinţiţi de preoţi, se aşază coşuleţe care conţin câte un ou, un colac şi o lumânare aprinsă, care sunt lăsate pe ape curgătoare pentru a ajunge la sufletele morţilor. Oamenii cred că, prin aceste ofrande, sufletele morţilor sunt eliberate de o parte din păcatele grele. După Sfânta Liturghie, preoţii ortodocşi merg în cimitire şi fac slujbe pentru cei plecaţi în lumea blajinilor, sfinţind mormintele şi pomenile aduse de familiile celor ce-şi dorm somnul de veci. În credinţa populară, în lunea de după Duminica Tomii se sărbătoreşte Paştele Blajinilor. În folclor, Blajinii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de rohmani. Paştele Blajinilor este o sărbătoare populară care nu are o rânduială specifică în tipicul bisericesc. În credinţa ortodoxă se pune accent şi pe cultul morţilor. Paştele Blajinilor (Paştele morţilor) reprezintă, în sine, amintirea tuturor celor ce au adormit, fie ei pregătiţi - spovediţi, împărtăşiţi şi cu lumânare - sau nepregătiţi. Credincioşii depun ofrande pe morminte, bocesc morţii, împart pomeni, întind mese festive în cimitir, lângă biserică sau la iarbă verde. Blajinii, oameni blânzi şi paşnici, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. E