Scris de Daniel Scridon - ARAD. I se spune, pe bună dreptate, minunea blondă a baschetului arădean. O jucătoare emblematică, un caracter deosebit. Un nume pentru istorie: Monica Brosovszky. Chiar dacă prestaţiile sale din această finală nu au fost dintre cele mai bune, Monica nu merită să fie luată „la ţintă”. Să fie lovită cu pietre.

De orice ne putem îndoi, dar nu şi de corectitudinea „Puştoaicei”. A demonstrat-o într-o carieră de excepţie.

Cei care fac parte din familia baschetului feminin arădean, care au fost părtaşi la toate clipele de fericire galben-albastră, nu au uitat spiritul de sacrificiu al Monicăi Brosovszky, care şi accidentată, a ţinut să fie în teren şi să pună umărul la performanţele Univ Goldiş ICIM. Nu pot uita nici lacrimile şi durerea ratării calificării în sferturile Cupei Liliana Roncheti, după o victorie la 28 puncte diferenţă în meciul tur, disputat la Arad. Nici faptul că, deşi viaţa a purtat-o spre alte zări, iar soarta a făcut să-şi întemeieze o familie la Târgovişte – rivala Aradului în ultimul deceniu – , Monica Brosovszky nu a ezitat să se întoarcă la prima sa dragoste, Aradul. Chiar şi renunţând la o şansă cu care, probabil, nu se va mai întâlni în viaţa de sportivă, acea de a juca în Euroligă. Şi, dacă vreţi, lista motivelor pentru care nu ne îndoim de verticalitatea Monicăi, poate continua.

De acest lucru, suntem siguri, îşi vor da seama şi contestatarii ei, după meciul de luni. Unul, la finalul căruia, îi dorim să-şi împlinească visul. Acela de a putea ridica deasupra capului, în calitate de căpitan al echipei Univ Goldiş ICIM Arad, trofeul de campioană. Adauga Comentarii Adauga un link Rectifica raport de corectie text Ortografie/Gramatica Obiectiv tehnic Introduceti o adresa valida de e-mail Message was not succesfully sent Message sent succesfully *Obligatoriu Trimite link-ul Kommentar Introduceti o adresa