În alţi ani, e drept că nu foarte mulţi la număr, au fost piese pe care le puteai considera câştigătoare de la prima audiţie. De exemplu, anul trecut era clar că „Euforia” va fi câştigătoare, m-am bucurat mult să văd că am simţit în rând cu toţi cei implicaţi în fenomenul Eurovision.

Anul acesta nu am, încă, un favorit (dar lucrul ăsta se poate schimba în timpul concursului dacă punerea în scenă este impresionantă). Nu am fost cucerită din prima clipă, aşa cum am simţit anul trecut, când am fost printre pasionaţii care tocmai o descopereau pe artista Loreen.

A cânta o piesă nu înseamnă doar a reda vocal o partitură, înseamnă a lucra cu microfonul, a găsi starea bună în timp ce intonezi.

Trebuie înţeles că Eurovision este un concurs de „concepte" în care concurează, în egală măsură, muzica, mesajul, spectacolul şi carisma interpretului. Un factor important este sinceritatea şi îmi permit să spun că unii interpreţi se feresc să-şi cânte piesa live în turneele de promovare pe motiv că vor ca publicul să audă piesa în varianta originală, de studio sau că nu vor să-şi solicite vocea etc. E o greşeală, e lipsă de respect faţă de public; în plus, a cânta piesa în cât mai multe locuri te fereşte de neprevăzutul din concurs, pentru că interpretarea piesei în diferite contexte, cu sunet bun sau mai puţin bun, cu oboseală şi alţi factori ce pot influenţa prestaţia, te ajută să te obişnuieşti cu piesa, ea intră în voce şi, în timpul concursului, vocea ta va fi în partitură că şi cum ai cânta-o de ani buni. A cânta o piesă nu înseamnă doar a reda vocal o partitură, înseamnă a lucra cu microfonul, a găsi starea bună în timp ce intonezi. Păcat că mulţi solişti, din diferite motive, aleg să facă playback în pregătirea unui concurs la care fineţurile acestea contează.

Aşez, aici, câteva comentarii la fiecare piesă intrată în semifinale.

1. Austria: Nat