Spre deosebire de marii bancheri din strazile centrale ale Iasiului, ale caror ponoase le traiau vietuitorii din Targu Cucu, acestia erau meseriasi: tamplari, geamgii, cizmari, ciubotari, papucari, tocilari, si multi croitori, bucurosi sa faca pantaloni din panza fara moarte, "piele de drac" sau de sac, surtuce si caftane pentru saracime ori sumane si cojoace satenilor.
Adesea, acestia erau cautati si de boierii din centru. Cand doreau un costum de croiala moderna nu ezitau sa se urce in drosca cu poclit a muscalilor si sa porneasca la vale, spre Targu Cucu, unde se gaseau mesteri priceputi in ale croitoriei, care nu jecmaneau clientii la pret.
Unii isi practicau indeletnicirea si la batranete, atunci cand abia mai zareau prin ceata, cu ochii orbiti de lucrul la lumina unei lampe sau lumanari, la fel de ofticoase, in anii nevolniciei, cand nu-i mai cauta nimeni, dintre fostii clienti.
Aciuati prin mici odai neaerisite si intunecoase, bucsite de hainele vechi ale saracimii, se multumeau sa fie macar peticari, asteptand cu resemnare sfarsitul, tusind necontenit si scupand in basmale resturile de plamani mancati de ftizie (TBC).
Infruntasera cu indaratnicie viata, facand din noapte zi, dar nu reusisera sa cumpere mult dorita masina de cusut Singer, ce-ar fi fost comoara batranetii, lipsita de pensii sau ajutoare.
Chinuindu-se sa vare ata in ac, privind in zare si cosand petece peste petecele zdrentelor saracimii ii vedea si Octav Bancila cand picta pretioasele sale tablouri cu imagini din Targu Cucu ai anilor 1900.
Locuind oleaca mai sus, pe Sararie, in curtea Liceului Stefan cel Mare din casa Basota, pictorul avea ocazia sa treaca mareu printre neostenitii sai vecini ce-si indeplineau zgomotosi indeletinicirile in Targu Cucu: telali, vanzatori de haine vechi, buchinisti, covrigari, apari, zarafi, a
