În perioada 1955-1959 s-a elaborat legea conform căreia tot personalul sub 40 de ani trebuia să părăsească mănăstirea. Mănăstirea deţinea un act de veşnică vânzare prin care proprietarele locului, monahiile Silvestra Papară şi Epistimia Borş, vând maicii Macaria Samoilă 68 prăjini teren, (document întocmit în prezenţa avocatului Valeriu Roban), şi prevedeau următoarea clauză: ,,Cumpărătoarea este obligată a primi ca pe acest teren să se facă un schit de maici pentru cultul pravoslavnic, stăpânind terenul împreună cu maicile care ar face parte din acest schit. În stăpânirea terenului cumpărătoarea va intra după moartea mea, vânzătoarea”. Prin acest document, urmaşii devenind, astfel, moştenitori prin lege, tot personalul sub 40 ani putând rămâne în mânăstire. În vara anului 1976 s-au făcut pregătirile pentru sfinţirea bisericii, dar la intervenţia autorităţilor, arhiereii şi preoţii nu au mai putut săvârşi sfânta liturghie. Grupul de poliţişti a închis porţile şi a supravegheat noaptea până duminica la prânz, aşa încât credincioşii care voiau să participe la slujbă au fost nevoiţi să plece. Biserica s-a sfinţit în taină, în 1978. După cutremurul din 4 martie 1977, care a avut urmări costisitoare atât pentru biserică, cât şi pentru chilii, maicile asigură parţial drumul pentru transportul materialelor de construcţie. Mulţumind lui Dumnezeu că nu s-a dărâmat nimic din temelie şi că certarea cea părintească a fost cu milă asupra lor, maicile îşi continuă datoria de a se ruga şi de a munci, luptând pentru păstrarea credinţei strămoşeşti. În 1979 a fost un control foarte riguros în mânăstire. Au căutat materiale achiziţionate ilegal, armament, aur, personal fără mutaţie. Nu au găsit nimic din toate acestea. Au confiscat tabla, şamota şi lumânările. Singurul obiect din aur era o cruciuliţă în icoana Maicii Domnului pe care nu au depistat-o. Acoperământul Preasfintei Născăto