Motto: ,,O lume fără rădăcini este o lume fără morală”.

(Zoe Dumitrescu – Buşulenga)

Realitatea în care trăim, este una mult prea crudă şi neiertătoare cu cei care nu reuşesc să se adaptează cerinţelor ei; ea este cel puţin în ziua de azi, una dirijată, cu scopul de a transforma conştiinţa- nucleul şi sanctuarul cel mai tainic al omului- într-o structură robotică, eliminându-i-se treptat trăirile, sentimentele, sufletul, credinţa.

Omul a devenit dependent de obiecte, de mărfuri, de latura materială a vieţii, cultura consumistă plasându-l în exterioritatea conştiinţei sale morale, acolo unde ideea de fericire are la bază cultul plăcerii, divertismentul prin consum, sinele absolut.

Asistăm astfel, la o criză a spiritului şi conştiinţei în societatea contemporană, unde interesele economice, financiare, politice şi sociale, sunt cele mai legitime priorităţi ale omului, cele care susţin bunăstarea individuală ca pe un ţel suprem al omului, distrugând însă în cele din urmă, tot ceea ce ar putea conduce la împlinirea destinului său, la regăsirea sanctuarului intim al spiritului, la reintrarea în sine, la apropierea de Dumnezeu şi de semeni.

Şi atunci, pentru mulţi dintre noi care conştientizează pericolul dezumanizării, al transformării noastre în nişte sclavi fără suflet, prezenţa şi învăţăturile marilor gânditori şi cărturari creştini, devine imperios necesară.

Acesta a fost şi motivul pentru care am considerat să readuc în actualitate, personalitatea de excepţie a celei care a fost un profesor universitar de excepţie, eminescolog de prestigiu internaţional, intelectual de recunoaştere academică, cea care, în ultimii săi ani de viaţă, dezgustată de zgomotul şi furia unei lumi tot mai urâţită şi mai ciopârţită de răul care a pătruns-o, a făcut un pas spre Dumnezeu, călugărindu-se.

Este vorba, după cum cred că v-aţi dat