Hildegard von Bingen (1098 - 1179) a fost o călugăriţă benedictină, stareţă din 1136, fiind una dintre cele mai importante reprezentante a misticismului, dar având contribuţii importante la discipline cum ar fi religie, medicină, biologie şi muzică. Deşi femeie, a reuşit să-şi construiască o reputaţie şi un renume, într-o lume dominată de un patriarhat accentuat, unde femeile aveau foarte puţine drepturi, spre deloc. Osemintele (moaştele) ei sunt păstrate în Eibingen.

               Hidegard a fost fiica lui Hildebert şi Mechthild, o familie de edelfrei (nobili care se supuneau numai regelui sau împăratului), ziua şi locul naşterii ei nefiind certificate exact de biografii ei. Tatăl ei se se presupune că era Hildebert von Hosenbach. Al zecelea copil al familiei, Hidegard şi-a primindu-şi educaţia într-o mănăstire benedictină condusă de Jutta von Sponheim.

            După moartea acesteia, în 1136, Hildegard este aleasă în locul ei, eveniment conform viziunii avute de ea în tinereţe. În mod repetat Hildegard are conflicte cu stareţul Hugo von Disibodenberg, pe motivul refuzului de a practica asceza (meditaţia) unul dintre principiile călugărilor. Astfel, pentru adepţii ei, Hildegard stabileşte reguli de alimentaţie mai puţin severe, iar timpul de rugăciune şi a liturghiilor este scurtat.

              Conflictul se agravează când Hildegard doreşte întemeierea unei mănăstiri proprii, călugării benedictini din Disibodenberg opunându-se vehement. Hildegard caută sprijinul lui Bernard din Clairvaux (predicator cistercin renumit), pe care Hildegard l-a menţionat din nou în viziunile sale. Cu toate acestea, în anul 1141, Hildegard, cu colaborarea prepostului Volmar von Disibodenberg şi a călugăriţei Richardis von Stade, pune pe hârtie, în limba latină, viziunile ei teologice şi antropologice. Neavând cunoştinţe de limbă latină, Hildegard lasă ace