(Marian Vanghelie)
Deci da… S-a terminat şi cu postul şi s-a dat dezlegare la indigestie. Unii oameni iau cuvântul „dezlegare” prea în serios şi scapă din vedere multiplele sensuri ale acestuia. Ca nişte lei prea mult timp ţinuţi în cuşcă, sau în lesă, ei se avântă vitejeşte asupra merindelor sărbătoreşti, de parcă postul pe care l-au traversat s-a întins pe perioada câtorva decenii, iar acum se simt datori să recupereze timpul pierdut. Ştiu, românii sunt săraci, preţul mieilor este covârşitor, dar dacă eşti creştin şi Îl iubeşti pe Iisus trebuie să faci un efort şi să mănânci miel. Aşadar, nu mai mănânci shaorma câteva zile, pui şi tu un ban deoparte, şi îţi poţi achiziţiona măcar un femur de ierbivoră. Există şi alternative, desigur, dar acestea nu se regăsesc în categoria „ierbivore”, ci în adăposturi sau pe străzi. Dar, să nu ne îndepărtăm de la subiect…
Uneori, oamenii par a se simţi datori să adauge câteva kilograme pe dumnealor cu ocazia Sfintelor Sărbători, considerând, probabil, că de asta s-a născut Iisus, şi tot de asta a murit şi a înviat, ca noi să ne putem lăfăi în falduri de carne. Păi dacă a murit pentru păcatele noastre nu înseamnă că gata, s-a terminat cu cenzura? Aşadar, să ne veselim…
Post o fi fost sau n-o fi fost, dar românul, din toată sărăcia, reuşeşte să îşi încropească un prânz pantagruelic. De sărbători, „regim” şi „dietă” sunt nişte demoni care trebuie pedepsiţi. Şi îi vom pedepsi cu sarmale, friptură, ciorbă, cozonac, pască şi drob. Dacă nu ţinem atât de mult la tradiţii, vom asorta nişte mici la ceafa de porc şi râurile de bere din dotare. Contează doar performanța cantităţii ingerate, pentru că este sărbătoare… Stomacul şi ficatul tău vor fi şi ele pedepsite, căci prea te-au împins către austeritate atâta amar de vreme. De sărbători nu există reguli, doar excese. Mulţi au înţeles că a te îndopa este o obligaţie. Dacă
