Într-un moment când tot mai multe state îşi manifestă reticenţa cu privire la exploatarea gazelor de şist, Uniunea Europeană pregăteşte o directivă care ar putea limita dreptul de suveranitate naţională. Cu alte cuvinte, prin intermediul instanţelor, marile companii ar putea iniţia exploatări de gaze de şist chiar dacă statele pe teritoriul cărora se realizează aceste exploatări se opun acestui gen de minerit.
Prevederi „pan-europene” controversate
Chiar dacă statele europene vor adopta în perioada următoare prevederi legislative care să instituie interdicţii legate de exploatarea gazelor de şist, aceste demersuri naţionale ar putea fi inutile în momentul în care se va încheia un controversat Acord Economic şi Comercial Comprehensiv (CETA) între U.E. şi Canada. Acesta va avea mai multe prevederi în flagrantă contradicţie cu drepturile omului, dar şi cu suveranitatea statală.
Primele semnale de alarmă cu privire la acest act normativ au fost trase anul trecut când s-a remarcat că proiectul acordului conţine mare parte din prevederile nedemocratice privind dreptul de proprietate intelectuală, care ar fi trebuit legiferate prin mult-discutata iniţiativă ACTA, la care s-a renunţat.
Însă, la un an după această primă controversă, proiectul de acord respectiv revine în atenţia publicului prin limitările pe care le aduce unui alt drept considerat fundamental, până acum: dreptul fiecărui stat de a decide dacă să permită sau nu exploatarea gazelor de şist pe teritoriul său.
Pe scurt, dacă acordul economic U.E.-Canada va fi semnat în forma sa actuală, el le va da investitorilor dreptul de a contesta în instanţă o eventuală interdicţie decisă de autorităţile unui stat privind exploatarea gazelor de şist prin metoda fracţionării hidraulice. Cu alte cuvinte, chiar dacă un stat se opune deschiderii de exploatări de gaze de
