Arădenii s-au adunat, ieri, în biserici şi în cimitire pentru a-şi cinsti morţii, cu ocazia sărbătorii numite Paştele Mic sau, popular, Paştele Morţilor. Oamenii s-au pregătit cu ce au știut mai bine. Au făcut pachețele și au pornit spre cimitire. Din coș sau plasă nu au lipsit ouăle roşii și cozonacii. Cei care nu și-au cumpărat flori din piețe au avut surpriza ca la poarta cimitirului acestea să fie mult mai scumpe. Și în acest an, deși oamenii legi se aflau în zonă, sute de persoane stăteau să primească pomană. Putem spune că în cimitirele din Arad a fost raiul cerșetorilor și al oamenilor nevoiași. Aceștia au plecat spre case cu sacoșele pline. Pe lângă mâncare cereau și bani. Au fost și persoane care au dus în cimitir salată, carne la grătar și bere pentru a petrece la mormânt. Este vorba în general despre familii de romi, care au fost și foarte generoase cu cei nevoiași. Preoții care au fost prin cimitire abia mai puteau face față solici­tărilor de slujbe la morminte. Alergau de la unii la alții mai ceva ca la maraton. Sărbătoarea de ieri este un amestec între mit şi datini creştine. O altă denumire a sărbătorii este cea de Paştele Blajinilor. Etnologii consideră blajinii un fel de re­zervă a spiţei umane. Credinţele despre blajini sunt multe şi contradictorii. Se spune că ar fi fost cei dintâi oameni de pe pământ, susţinând de atunci stâlpii cerului şi pe cei ai pământului. Legătura dintre aceştia şi lumea umană este asi­gurată de cojile de ouă aruncate pe apa curgătoare în Vinerea Mare sau în Sâmbăta Paştelui, de gospodine. În tradiţia populară românească se spunea că în ziua de Paştele Blajinilor, Morţilor, Roh­ma­nilor sau Paştele Mic, sufletele celor morţi sunt eliberate şi se plimbă pe pă­mânt, în locurile dragi lor odată.

Claudia Untaru Crețu

Arădenii s-au adunat, ieri, în biserici şi în cimitire pentru a-şi cinsti morţii, cu ocazia sărbă