Pe fondul crizei sistemului bancar din Cipru, credibilitatea intr-un sistem care vreme de ani buni a reusit sa atraga atentia pana si celor mai putin avizati este astazi zguduita. Cipru a reprezentat o optiune care parea la indemana oricui. Jurisdictie insorita si prietenoasa, iata argumente suficiente sa puna in umbra prezenta Ciprului pe listele cu jurisdictii aflate sub supravegherea unor autoritati fiscale din alte state. Doar ca prietenia intre autoritatile cipriote si contribuabilii de pretutindeni a ajuns astazi intr-un moment de cotitura.

In acest context, revine in atentie un subiect mai vechi: ce este, de fapt, legislatia de tip holding si de ce ar trebui implementata in Romania?

Termenul de societate holding defineste o entitate care detine participatii in alte companii ale unui grup si al carei obiect principal de activitate il reprezinta administrarea si controlul acestor participatii. Structura de tip holding trebuie sa deserveasca atat nevoile de administrare globala si in acelasi timp sa asigure necesitatile de finantare sau de centralizare a administrarii drepturilor de proprietate intelectuala folosite la nivel de grup. Tocmai astfel de cerinte au condus la o specializare a holding-urilor de finantare (vezi Luxemburg, Olanda) sau de proprietate intelectuala (Irlanda), ca entitati separate de cele infiintate pentru administrarea participatiilor.

In esenta, un regim de tip holding ideal permite transferul de resurse intra-grup, fara bariere operationale sau legale si fara costuri suplimentare, cum ar fi cele de natura fiscala. In acest sens, conditia de baza care trebuie indeplinita este neimpozitarea (sau impozitarea modica 1-2%) castigurilor de capital si a veniturilor din dividende derivate din vanzarea si, respectiv, detinerea participatiilor in filiale. Pentru a evita incurajarea investitiilor speculative, aplica