“Pentru Azerbaidjan, Heydar Aliyev este ceea ce pentru Turcia reprezintă Mustafa Kemal Atatürk, ori pentru statele europene, pentru a nu coborî prea adînc în trecut, oameni politici ca Winston Churchill, Charles De Gaulle, Konrad Andenauer. El este un drapel și o emblemă, dar este și, efectiv, personalitatea care a răsucit decisiv firul istoriei și a făcut posibil, în mod direct, Azerbaidjanul de azi: o țară a civilizației, a înaltei culturi, a îmbinării celei mai armonioase între o istorie străveche, cu tradiții puternice, și cel mai îndrăzneț modernism.”

Pe vremea cînd era doar un tînăr aspirant la gloria literară, autorul acestor rîndulețe limbistice citea și asculta literatură pe întuneric și în frig, la cenaclul "Universitas". Soseau, atunci, tot felul de căcați din lumea largă să laudepersonalitatealuminoasă a lui Ceaușescu, încununarea istoriei,civilizației și progresului. Veneau, își vărsau preaplinu' și plecau mîncați, futuți și cu bănuțu-n buzunar. Tînărul scriitor, ascuns în întuneric, nu știa că, peste ani, va extrage dintr-o țară coruptă, săracă și dictatorială exact același bănuț, învelit în diploma de muci a rușinii.

Domnu' Horia Gârbea, domnu' vicepreședinte al ICR, mult stimate și iubite reprezentant al Asociației Scriitorilor din București, știm că ai fost, acum un an, la Baku, împreună cu Gabriel Chifu, Adrian Severin și Dan Cristian Turturică și știm că a fost bine, iar sponsoru' a fost darnic. Știm că banu' e ochiu’ dracului și că pe azeri poa' să-i ia mama dracului, că, oricum, se varsă de pe marginea hărții. Da' puțină rușine, zău, oleacă de rușine nu-ți fu?

PS: textul complet al omagiului poate fi admirat mai jos:

Heydar Aliyev: Omul-flacără

Pentru mulţi compatrioţi ai mei, români, spaţiul extra-UE este o hartă albă cu cîteva pete colorate în jurul New-York-ului, Antalyei şi al cîtorva staţiuni de la Marea R