Încasarea de bani fără ai trece prin contabilitate şi implicit fără a plăti dările de rigoare statului este o practică foarte frecventă.

Martori suntem toţi, dar foarte puţini ne dăm seama de asta şi luăm atutudine, iar atunci când o facem ne gândim la interesul direct pe care îl avem fără a ne trece măcar prin gând „văduvirea” bugetului statului.

Reporterii Monitorul de Cluj au realizat ieri un mini-sondaj în rândul clujenilor, încercând să facă un tablou al evaziunii în oraşul nostru şi să descopere, totodată, cum privesc clujenii fenomenul.

Oamenii ne-au privit circumspecţi când au auzit că vrem să realizăm un articol despre evaziunea fiscală. „Ce treabă avem noi cu asta?”, ne-au întrebat câţiva dintre clujenii pe care i-am oprit la discuţii. Situaţia s-a schimbat printr-o singură întrebare – „vi s-a întâmplat să cumpăraţi ceva şi să nu primiţi bon fiscal?”. De-odată fenomenul a devenit mai „pământesc”, înlăturând din mintea intervievaţilor practicile rezonante asociate fenomenului, dar îndepărtate de cetăţenul de rând, cum sunt realizarea de operaţiuni prin intermediul firmelor fantomă sau şmecheriile contabile.

Majoritatea clujenilor spun că nu de puţine ori furnizorii de bunuri sau servicii „s-au făcut că plouă” în momentul în care trebuiau să bată bunurile pe casa de marcat.

„Mi s-a întâmplat de mai multe ori să nu primesc bon fiscal, în special de la micile magazine alimentare”, mărturiseşte clujeanca Veronica Sabău (foto 1). Ea recunoaşte că nu sa gândit niciodată la cei 24% care ar trebui să meargă la stat de pe urma încasării TVA-ului, sau la impozitul pe profit sau venit pe care firmele trebuie să-l plătească ca efect al veniturilor încasate, iar dacă a cerut bon a fost doar pentru că a făcut cumpărături pentru colege.

Un alt clujean, care a refuzat însă să-şi facă cunoscută identitatea spune că la pâine nu