Mangelhaftigkeit - Inadecvarea, este, cu siguranta acea "calitate", care te ajuta sa nu-ti (mai) doresti sa vezi ce se petrece cu tine si cu ceilalti.
Asta nu inseamna, neaparat ca te-ai retras, ca fugi de lume si ca nu mai ai contact cu ceilalti. Poti sa te afli in valtoarea vietii, sa fii intre oameni multi si chiar sa ti se para ca aceasta e chiar ceea ce trebuie sa faci. Mai degraba, aceasta este un fel ciudat de atitudine, in care, nu vrei sa vezi si sa iei act ca pana la urma tot tu vei fi cel care te vei analiza si judeca. Naivitatea, ne spun filosofii, este acea capacitate prin care nu stii ca vei fi judecat. Asta inseamna, deci, ca inadecvarea nu poate fi apanajul naivitatii. Si totusi...
Cred ca a ramane "cu tine", inseamna a-ti gasi locul din launtrul tau, care iti genereaza substanta din care sufletul tau traieste: sa raspunzi, sa argumentezi cu exemple aflate la mana oricui, sa intri in jocul intrebare - raspuns - comentariu, e inutil. Trebuie sa continui sa crezi, daca ai descoperit, in tine, (si nu pe Internet), ca ai in ce. Zeitatile si miturile Occidentului, periculos de "la moda" nu fac decat sa piarda adevaratul mit, cel al inceputurilor si sa "cumpere" suflete, exact asa cum faceau primii colonisti, luand aurul bastinasilor in schimbul cioburilor de oglinda. Era primul pas spre uciderea lor.
In germana, inadecvarea vine de la Mangeln, de la greseli, iar asta se poate traduce cumva in repetarea lor, si, mai precis, trecerea acelui timp in care ele puteau fi constientizate. Consumarea acelei zone de timp cand inca mai poti opri totul, in fapt pierderea acestei posibilitati, te "muta" intr-o inadecvare de care la un moment dat, nici nu-ti mai pasa. Ba, mai mult, esti chiar in stare sa-i certi pe cei care ar putea observa fara rautate (ci dimpotriva!) ca te departezi, in fond, chiar de tine...
Daca e adevarat ceea zice Kipling
