Imi dau seama ca am devenit mai lenes in ultimul timp. Desi nu asta e cuvantul potrivit. Am scris mai rar. Explicatia e simpla. Nu l-am mai criticat pe Basescu – sa comentez iesirea lui campeneasca, prin Dobrogea, la o bere, recunoscand ca e mai bine sa fii independent – ar avea rost? In ceea ce priveste guvernul, imi este clar, el nu se bate acum cu opozitia ci cu incapatanarea realitatii de a nu raspunde rapid unor asteptari sociale uriase. De aceea, observ, pe blog,sunt multe comentarii off-topic, in conditiile in care eu nu ofer mai multa “hrana” pentru reflectie.
Incerc sa-mi incarc bateriile. Citesc mai mult si pregatesc activitatile viitoare la Fundatia Titulescu – miercuri vom organiza o dezbatere in legatura cu anul care a trecut de la instalarea noului guvern in Franta. M-am intalnit cu mai multi prieteni, am fost la cateva aniversari, la cateva spectacole. Nu stiu de ce am sentimentul unei rupturi brutale intre generatii si pe cel al atmosferei din “Bietul Ioanide”. O generatie care isi are radacinile de educatie si formare profesionala (eventual politica) inainte de 1989 se estompeaza, dispare iar noua generatie de lideri – politici dar nu numai – nu reuseste sa defineasca noi idealuri sau, cel putin, noi obiective majore. Ca sa-l citez pe Vanghelie, aceasta generatie pare ca se afla intr-o stare “browniana”.
Am recitit cateva pagini din “Manualul de morala practica” al lui Tudor Arghezi, publicat in 1946, la Iasi, in editura Pygmalion, cuprinzand insa “tablete” din 1928 si 1943. Mi s-au parut foarte interesante. Poate si pentru ca ele confirma faptul ca liderii politici din Romania joaca, ciclic, aceleasi roluri, in aceeasi piesa. Iata cateva fragmente:
“Vai voua, invingatorilor! Puterea voastra trece la invinsi. Puterea aduce degradare si viciu, dupa virtutile pe care ti le-ai insusit ca sa lupti si sa birui, iar dupa ce ai biruit e
