Spre deosebire de zilele noastre, când există o delimitare clară a Capitalei cu ajutorul sectoarelor, Bucureştiul zilelor trecute era împărţit în mahalale. Fiecare mahala a oraşului era cunoscută după cei mai importanţi locuitori, dar şi în funcţie de construcţii şi activităţi.

Adevarul.ro vă propune să aflaţi pentru ce era cunoscută fiecare mahala a Bucureştiului în vremurile trecute şi să faceţi cunoştinţă cu cei mai mari boieri ai acelor timpuri.

Mahalaua Aga Niţă şi care cu peşte

În povestea vechiului Bucureşti, cel din anul 1645, existenţa unui om a reuşit să impună numele unei mahalale celebre din oraş: Aga Niţă. În urmă cu aproximativ 400 de ani, bărbatul a zidit biserica Sfânta Vineri care, cel mai probabil, după anul 1749 a redenumit zona mahalalei existente.

Prin mahalaua Aga Niţă trecea în secolul al XVI-lea unul dintre cele mai importante drumuri care ducea către Serbia. Pe lângă importantul drum care străbătea mahalaua, acolo se afla şi un centru comercial, de unde oamenii îşi puteau cumpără produse alimentare. Mai exact, care pline cu peşte poposeau în fiecare zi în mijlocul mahalalei, venite din apropierea Bucureştiului.

Mahalaua Antim, deţinută în mare parte de Mitropolie şi de Mănăstirea Mihai-Vodă

Înainte ca biserica Tuturor Sfinţilor să fie zidită de către Mitropolitul Antim, din secolul al XVII-lea, mahalaua purta numele de Popei lui Ivaşcu, întinzându-se, la sud, până spre Podul Calicilor. În vremea aceea, boierii cei mai înstăriţi deţineau „locuri întinse“ în mahalaua lui Ivaşcu, iar unul dintre boierii celebri ai vremi avea şi o biserică de lemn în mahala.

O parte dintre boieri au contribuit la înmulţirea locuitorilor mahalalei, vânzând din curţilor lor negustorilor, iar Mitropolia şi Mănăstirea Mihai-Vodă se numărau printre proprietarii cei mai importanţi ai mahalalei.

Mahalaua Arhimandritu