Vlad Neagu (23 de ani), portarul Farului care şi-a ciobit patru dinţi după ce a dat cu gura de bară în minutul 22 al meciului cu Chindia (4-1), nu e la prima accidentare. A suferit o fractură de mandibulă acum patru sezoane, iar în urmă cu doi ani şi-a tasat câteva vertebre după ce a căzut pe gât

Vlad Neagu s-a accidentat în minutul 22, la trei minute după ce a intrat pe teren în locul lui Curcă

Spune-mi, în primul, rând cum te simţi.

Mă simt bine. Abia aştept să revin la antrenamente.

Îţi aduci aminte faza accidentării?

Da. Am fost tot timpul conştient. M-am aruncat la disperare după mingea şutată bine de Honciu, dar nu am mai avut timp să mă şi protejez. Am dat cu gura de bară şi am simţit că mi-am turtit buza. M-am ridicat şi am scuipat sânge pe tricou.

Cu ce „daune“ te-ai ales?

Am patru dinţi loviţi. Unul s-a rupt, iar alţi trei sunt ciobiţi.

Doctorii ce ţi-au spus?

M-au întrebat dacă sunt bine, dacă am ameţeli şi dacă pot să mai joc. Iar după ce mi-au pus două copci, dintre care una pe buză, m-au lăsat să evoluez mai departe. Trebuie să stau cinci zile cu copcile şi cu bandajul, dar eu de mâine (n.r. - azi) mă întorc la antrenamente.

De ce ai mai rămas pe teren?

Era un joc important. Trebuia să câştigăm cu orice preţ şi să ne salvăm de la retrogradare. Curcă ieşise accidentat şi nu mai aveam alt portar. Dar, dincolo de toate acestea, mi-am dorit enorm să duc meciul la bun sfârşit.

Ai mai avut parte de accidentări grave?

Da. Chiar de două ori. Prima dată, în sezonul 2008/2009, când jucam pentru Farul II Constanţa, într-un meci la Brăila, la un duel, un atacant m-a lovit cu gheata în gură. Am rămas inconştient pe loc. M-am ales cu fractură de mandibulă şi am stat câteva săptămâni departe de teren. Apoi, a doua oară, în sezonul 2010/2011, la