IAȘI. Am fost și încă sunt martorul și, tangențial, protagonistul unor erori de sistem ale Justiției. Probabil că mulți dintre concitadini se află în aceeași situație ca mine, situație pe care nu noi am provocat-o.
În urmă cu peste 30 de ani, casa în care locuiau părinții mei împreună cu rudele lor a fost demolată de comuniști, pentru a ridica Sala Polivalentă din Iași, fostul Ștrand, actualmente Ansamblul Palas. Dat fiind că părinții mei și trei dintre frații tatălui meu au rămas fără un acoperiș deasupra capului, regimul totalitar de atunci a decis să le dea apartamente în același bloc, în aceeași scară chiar. Astfel, unchii, mătușile și verii mei s-au nimerit să locuiască în aceeași scară cu mine. Până aici, nimic nelalocul lui!
După decembrie 1989, rudele mele au început să se reorienteze din mai multe puncte de vedere, astfel încât, în cele din urmă, au ajuns să se mute din apartamentele pe care le deținuseră până atunci. Una dintre aceste rude a plecat la muncă în străinătate în urmă cu aproximativ 10-12 ani (din câte știu, se află prin Cehia acum – n.r.). Întâmplarea face că acea rudă locuia în aceeași scară, într-un apartament cu același număr ca al meu (nr. 1), dar la parterul blocului, pe când eu stau la etajul al treilea. Înainte de a pleca în străinătate, ruda despre care fac vorbire a decis să facă niște credite bancare și să vândă niște terenuri, dar și apartamentul.
Din câte am înțeles, nu și-a mai achitat împrumuturile la bănci, iar terenurile ar fi fost „vândute“ mai multor persoane, de la care acea rudă a mea ar fi primit o serie de sume de bani, drept avansuri. Potrivit zicalei din popor: „Rudele nu ți le alegi!“ Mă rog, până aici problema nu m-a afectat foarte tare. La un moment dat, după mulți ani de când ea părăsise granițele României, funcționarii bancari, recuperatorii și persoanele păcălite au început să o caute pe ruda me
