Probabil aşa am începe discursul la judecata neamurilor. La fel de probabil că toţi ceilalţi s-ar mira în cor, neştiind că fostul grânar al Europei importă azi trei sferturi din mâncare şi la fel de ignoranţi când le spui că, deşi austriecii au cumpărat subsolul petrolifer românesc, în Austria e mai ieftină benzina decât în România. Sigur, discuţia ar mai putea continua şi în cazul sănătăţii – am pus la pământ singurul furnizor de vaccinuri ca să importăm vaccinuri la de zece ori preţul. Sau că importăm cartofi şi exportăm banane. Sau că povestim despre Schengen şi MCV şi miniştrii noştri o zi sunt la minister şi o zi pe la DNA.

Cauza?: relaţia de vasalitate a statului român faţă de propriii administratori. Furia: că în lipsa unui proiect de ţară cei de sus tocmai din lipsa acestui proiect se îmbogăţesc. În loc ca procentele cu care se câştigă alegerile să facă mai uşoară impunerea unei strategii, victoriile se transformă în bătaia peştilor – de aici: taberele care se sfâşie reciproc. S-a întâmplat şi la PNŢcd, şi la PD, se întâmplă şi la USL.

Când partidele sunt pe val nu se întâmplă revigorări constituţionale sau resetări de sistem, ci se înmulţesc găinarii ideologici: aşa a apărut un Prigoană, aşa a apărut şi Becali – fascinaţi să ţină de hăţurile boborului. Mai pune lângă ei atenţia hămesită a presei libere, pune-l şi pe patriarhul de opinie CTP şi fă poză noului baronet din jurul Gâzilor – şi o să înţelegi de ce lehamitea e realitatea constantă a zilelor noastre.

E ceea ce trăim altceva decât o reformă „Fenechiu”? - nu ţi se pare că, la fel ca ieşeanul descurcăreţ, clasa politică ia aspiraţii second-hand, le revopseşte şi din patru-n patru ani ni le vinde ca fiind nou-nouţe? Şi aici justiţia nu mai are ce face: pentru prostie (a politicienilor şi a electoratului) nu se face puşcărie.

Recunosc: şi rândurile astea tot dintr-o lehamite sunt scri