Cidem Narcis Brăslaşu şi-a lansat cel de-al 18-lea volum alături de elevii Şcolii Gheorghe Ţiţeica din Constanţa.

În biblioteca Şcolii Gheorghe Ţiţeica din Constanţa, zeci de copii ascultă cu mare atenţie. Ketty, aşa cum îi place să i se spună, vorbeşte cu oarecare greutate, din scaunul cu rotile. E totuşi un progres faţă de acum câţiva ani, când fiecare cuvânt rostit era o luptă. ”Am început să scriu la 10 ani, din 2002. Am debutat cu poezia Rugă. Mi-a plăcut să scriu poezii. De asta am şi publicat atâtea volume”, spune ea, aproape sacadat, dar cu o forţă pe care nu i-o puteai bănui. A publicat în total 18 volume, în română şi tătară, atât poezie cât şi proză. Cea mai recentă se numeşte ”Copilărie fericită”. Ketty este în bibliotecă pentru a-şi lansa această carte. Primul ei volum de debut s-a numit însă ”Copilărie nefericită”.

Iubirea de mamă, cea mai ­puternică forţă din lume

Acum, la 31 de ani, Ketty, pe numele real Cidem Narcis Brăslaşu, vorbeşte cu bucurie despre o copilărie pe care o petrece, de la vârsta de un an, în scaunul cu rotile. Atunci, un medic i-a administrat vaccinul anti opoliomielitic, deşi avea febră. Au urmat momente de groază, iar diagnosticul a fost crunt: fetiţa atât de dorită de familie, născută când mama avea 42 de ani, a rămas infirmă pe viaţă. Paralizia cerebrală a doborât-o. Nu am întrebat-o pe mamă cum a primit vestea... o mamă care şi-a pierdut şi fiul. Sunt unele dureri care nu pot fi spuse în cuvinte. În privirea ei nu am văzut însă durere, ci cel mai important lucru din lume: iubirea.

Bătrâna firavă de peste 70 de ani împinge căruţul fetei de trei decenii. O face cu greu, pentru că vârsta îi sleieşte puterile şi pentru că un picior o supără rău. A sunat la medic, dar programarea durează câteva săptămâni. Nici soţul ei, insulino-dependent şi cu alte boli ale vârstei, nu o mai poate ajuta ca înainte.

Iubi