Nu mi-au plăcut şi nu-mi plac liderii de sindicat. S-a dovedit mereu că nu au făcut decât să facă sesizări şi să-şi plângă de milă. Însă, pentru situaţia actuală a mineritului din Valea Jiului nu mai putem da vina decât pe factorul politic, pe guvern, care acţionează haotic, dezinteresat, şi nu îşi respectă nici măcar acordul încheiat cu Comisia Europeană. Liderii de sindicat din Valea Jiului au ajuns în postura în care se roagă de guvernanţi să vină cu o soluţie, tocmai pentru a nu le deranja lor scaunele, şi pentru a nu pune la bătaie fundul tuturor românilor.

Păi, bine, măi, domnule Niţă, ori suntem golani, ori nu mai suntem?

Guvernarea a ajuns o golăneală perversă. Şi până acum era golăneală, dar nu chiar atât de perversă. În 2011, când guvernul încheia acordul cu Comisia Europeană, prin care se dispunea şi se accepta închiderea celor 3 mine, se accepta subvenţionarea minelor neviabile până în 2018, raportat la preţul de 64 lei/ Gcal. Deci, orice ar fi, Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului (SNÎMVJ) nu poate vinde cărbune sub acest preţ. Doar dacă ajutorul de stat pentru societate creşte, să se acopere cheltuielile pe care societatea le are, începând cu subvenţiile pentru pensionari, şi până la disponibilizări.

Având în vedere acest acord cu Comisia Europeană, se subînţelege că Complexul Energetic Hunedoara (CEH) putea să producă energie doar cumpărând cărbunele din Vale, pentru a asigura circuitul de siguranţă, ce ar fi asigurat respectarea acordului şi, prin urmare, închiderea minelor până în 2018. Dar în 2012, CEH, condus de Costel Alic, a cumpărat huilă din import în valoare de 32 miliarde de dolari. Şi-a burduşit silozurile, cu toate că, lunar, complexul consumă doar jumătate din cantitatea de cărbune pe care minele o produc. Deci, nu avea neapărată nevoie. Alic nici nu a dovedit cu documente că a luat atâta cărbune, p