Un subiect sensibil este felul în care ne educăm copiii. Ai noştri sau ai celor pe care ne-am asumat să le îndrumăm paşii. Unii ignoră acest lucru şi pun pe primul plan interesele. Plătiţi, mai mult sau mai puţin pe măsura valorii sau a eforturilor depuse, suntem responsabili şi ar trebui să fim aşa. Aceste aspecte sunt ignorate deseori şi negate, chiar în faţa evidenţelor. Cum şi cu cine ne atingem scopurile?

Echipa de fotbal a juniorilor E de la Şcoala Generală din Iernut, a ajuns la faza zonală a categoriei, disputând trei partide echilibrate la Tărlungeni, judeţul Braşov. Juniorii au câştigat primul meci cu 3-1 cu o echipă din Odorheiu Secuiesc, dar le-au pierdut la limită pe cele cu reprezentantele judeţelor Braşov, FC Tâmpa, scor 1-2 şi cea cu Viitorul Abrud (judeţul Alba) cu 0-1. Au ratat calificarea pentru faza următoare. Unul dintre cei mai valoroşi jucători, Rareş Şuteu s-a accidentat în primul meci şi n-a mai putut evolua în următoarele două. Un premiu special din echipa pregătită de Ioan Sabău a primit Alex Ghila Bosa, care a fost desemnat cel mai tehnic jucător al turneului. Este o performanţă demnă de toată lauda. Problema este cum a ajuns echipa la acest turneu. Efectul de bumerang Fotbalul rămâne sportul rege. Sunt multe cluburi private, la toate nivelurile. Unele apar, altele dispar. Cele unde pretenţiile şi posibilităţile financiare sunt mai mari se menţin. Cele unde se încearcă descoperirea tinerelor talente caută să supravieţuiască cu sprijinul celor din jurul echipelor. Deseori aceştia sunt părinţii. Copiii n-au încă pretenţii, deocamdată au vise. Vor să ajungă jucători celebri, la echipe celebre. Cei care-i conduc îi îndrumă şi ar trebui să-i educe. Antrenorii. Aceştia sunt cei mai afectaţi. Li se cer rezultate, ei sunt primii îndepărtaţi în cazul în care acestea sunt sub nivelul aşteptărilor. Cazurile în care cei care se ocupă de înd