Pana de curand (adica pana la intrarea in vigoare a Noului Cod Civil in octombrie 2011), in legislatia noastra era statuat un principiu clar -„cesiunea de datorie este interzisa”-. Acest principiu se traducea in fapt si prin imposibilitatea cesionarii unui contract (un contract cuprinzand drepturi, dar si obligatii, adica datorii), motiv pentru care, in practica, se foloseau tot felul de artificii juridice (spre ex. novatia) care duceau la acelasi rezultat – preluarea contractului de o alta persoana. Totusi, aceste mecanisme juridice nu asigurau acelasi efect pe care l-ar fi avut cesiunea propriu-zisa de contract (daca aceasta ar fi fost posibila), deoarece nu permiteau preluarea efectiva a raportului juridic, ci, practic, prin novatie, spre exemplu, incepea un nou raport juridic; or, dintr-un nou raport juridic, incepeau sa curga termene noi de plata, nu puteau fi invocate exceptii/aparari bazate pe raportul juridic initial etc. Odata cu Noul Cod Civil insa, cesiunea de contract a fost permisa si reglementata in mod explicit, aceasta fiind, bineinteles, posibila, numai cu respectarea anumitor conditii.
Citeste mai mult pe: http://pro-legal.ro/cum-poti-transfera-cesiona-un-contract-catre-altcineva-noul-cod-civil-ofera-solutii/
Pana de curand (adica pana la intrarea in vigoare a Noului Cod Civil in octombrie 2011), in legislatia noastra era statuat un principiu clar -„cesiunea de datorie este interzisa”-. Acest principiu se traducea in fapt si prin imposibilitatea cesionarii unui contract (un contract cuprinzand drepturi, dar si obligatii, adica datorii), motiv pentru care, in practica, se foloseau tot felul de artificii juridice (spre ex. novatia) care duceau la acelasi rezultat – preluarea contractului de o alta persoana. Totusi, aceste mecanisme juridice nu asigurau acelasi efect pe care l-ar fi avut cesiunea propriu-zisa de contract (daca aceasta
