Ce frumoase sînt sărbătorile pascale la țară! Nu mult după ce-au luat lumină de la Sfînta Înviere a Mîntuitorului, bătrîni ce cu mîndrie poartă lumina anilor în plete, bărbați voinici, stăpîni pe soartă, și mame, și copii, și cîteva fete – sînt cu toții mangă. Nu e ca în „Viața la țară” a lui Topîrceanu, unde lumea strigă către agentul sanitar:”Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu var?”. Dimpotrivă: nu numai că dă cu var, dar fiecare gospodar îl cheamă în casă, îl cinstește cu un păhăruț-două, așa încît, spre seară, agentul sanitar ajunge în fine, pe trei cărări, la Urgență.

Pe tăpșanul în pantă ușoară amenajat cu fonduri de la Uniunea Europeană se încing atractive meciuri de fotbal din divizia județeană. Într-un desăvîrșit spirit de fair-play, nu contează rezultatul: la final, la „non-stop”-ul de lîngă teren, gazde, oaspeți, arbitri stabilesc, la masa verde de tablă, scorul final.

Europa, draga noastră Europă, e peste tot: de pildă, pe înserat, cînd vreo domnișoară, care n-a apucat să meargă la masterat în străinătate, trece zglobie pe uliță, cete de flăcăi adunați pe la porți îi strigă cu simpatie, amintindu-i ce trebuie să facă: „…UE! …UE!”.

E luna cărăbușilor de mai. Copiii, așa cum au învățat din moși-strămoși, îi prind din zbor, le rup piciorușele de la jumătate, înfig ace cu gămălie în partea mai grosuță și leagă cu o ață gămălia de vîrful unui băț, permițînd cărăbușilor cu aripi intacte, mici OZN-uri maronii, să se învîrtă în lumina neonului din fața bisericii pînă-și dau duhul.

Peste patru ani, cînd probabil vom fi primiți în Spațiul Schengen, cărăbușii se vor ivi din nou pe plaiurile noastre.

(va urma)

Publicat în Cațavencii nr. 18 (96), 2013

Ce frumoase sînt sărbătorile pascale la țară! Nu mult după ce-au luat lumină de la Sfînta Înviere a Mîntuitorului, bătrîni ce cu mîndrie poartă lumina anilor în pl