Au trebuit să treacă şase ani pentru ca unul dintre “rechinii” retrocedărilor să primească ceea ce i se cuvenea: câţiva metri pătraţi în celula de puşcărie în care-şi va petrece – cel puţin teoretic – următorii 16 ani din viaţă.

Vă mai amintiţi probabil tupeul şi aplombul cu care Radu Ion Fotino flutura triumfător în faţa camerelor hârtiile prin care devenea proprietarul a zeci de hectare de teren între care şi cel pe care începuse construcţia locuinţelor ANL, obţinând sistarea acestora şi aruncarea în disperare a sute de beneficiari care sperau să aibă, în sfârşit, o casă. Deşi întregul mecanism al acestor retrocedări mirosea de la o poştă a escrocherie, hoţul neprins era negustor cinstit şi beneficiar de înţelegerea cel puţin suspectă a unor instanţe specializate în puneri în posesie pe bandă rulantă. Afacerea a şocat în aşa hal încât DNA n-a mai putut să stea cu braţele încrucişate şi a declanşat o anchetă care, în final, a pus în evidenţă mecanismele corupţiei prin care escrocul Fotino ajunsese ditamai latifundiarul. Cum spuneam, însă, au trebuit să treacă 6 ani pentru ca individul să ajungă acolo unde îi era locul.

Este, totuşi, un început, iar viitorul şef al DNA, care a pledat destul de convingător la audierile de la CSM în favoarea dublării anchetelor penale de anchete financiare, are un bun prilej să declanşeze o ofensivă împotriva unor acte majore de corupţie care au făcut ca valori impresionante – mobile şi imobile – să ajungă în mâinile unor aventurieri fără nici o legătură cu adevăraţii proprietari spoliaţi de bunurile lor de către regimul comunist, dar care au reuşit să pună la punct veritabil reţele de traficare, falsificare şi corupţie prin care au devenit mari proprietari.

Chiar premierul Ponta a atras atenţia asupra dimensiunilor acestui flagel şi ar fi minunat dacă nu s-ar opri la această simplă constatare. Ex