Era o dimineață rece de primăvară, cînd ceața încă mai stăruie deasupra apei, iar liniștea domnește în tihnă peste împărăția stufului, de auzi vorbele șoptite ale peștilor plutind pe deasupra valurilor. Și ce spun peștii din Vaslui, vă întrebați? În principiu, cam ce spun și ăia din Basarab. Dacă ați fost student în București, atunci știți deja. Și dacă nu știți, atunci măcar pretindeți că știți, să nu vă faceți de rîs.
Ei bine, în locul ăsta feeric își unduia vîslele un pescar amator, surprins de soare și de paznici cu traista încă goală. Diferența e că soarele nu înjură, pe cînd paznicii da. “Ieși din baltă, uăi, că-ți crăp toati șelea!”, îl invitau ei dulce, cu glas de sirenă. Speriat de invitație (sau de simbolistica mitologică a fiicelor apei, pentru că apa în general îi înspăimîntă pe băștinași), pescarul a scos pistolul pe care îl avea absolut întîmplător asupra lui și a tras. Scor final? Trei paznici împușcați, un pescar snopit șnițel, iar județul bea fericit că a rămas cu faima neștirbită.
Înainte de final însă, se cuvine să ne aplecăm sfioși și asupra moralei: vasluienii evoluează. Azi avem un pescar care a vînat paznici. Mîine vom avea niște vînători care pescuiesc agenți de pază și ordine. Poimîine – sticle de vin care au băut niște vasluieni. Iar săptămîna viitoare va fi dominată de un grup de polițiști revoltați că iar au fost săltați cu duba de niște prea zeloase prostituate.
Publicat în Cațavencii nr. 18 (96), 2013
Era o dimineață rece de primăvară, cînd ceața încă mai stăruie deasupra apei, iar liniștea domnește în tihnă peste împărăția stufului, de auzi vorbele șoptite ale peștilor plutind pe deasupra valurilor. Și ce spun peștii din Vaslui, vă întrebați? În principiu, cam ce spun și ăia din Basarab. Dacă ați fost student în București, atunci știți deja. Și dacă nu știți, atunci măcar pretindeți că știți, să nu vă
