Pentru economiile occidentale unul dintre indicatorii importanţi este maniera în care populaţia percepe evoluţiile economice în viitor, un element care are un efect important asupra apetitului de consum.

O bună parte dintre liderii politici importanţi din România se arată destul de multumiţi de starea naţiunii. Stăm bine, situaţia e stabilizată din punct de vedere financiar, suntem sub marja de deficit bugetar decisiv convenită la Bruxelles. Premierul, de pildă, chiar s-a autofelicitat pentru toate aceste realizări, acum când s-a împlinit un an de când s-a instalat la Palatul Victoria. Nu ne rămâne decât să ne concentrăm pe atragerea fondurilor europene şi totul va merge ca pe roate.

Aşa se văd lucrurile la nivel macro. Când cobori însă la firul ierbii realitatea economică românească e departe de a fi încurajatoare. Din contra, avem toate semnele contrare: oamenii frecventează mai puţin restaurantele, îşi cumpără mai puţine lucruri, cheltuiesc mai puţin pentru cadouri. Chiar şi în Bucureşti, oraşul cel mai puţin afectat de criza din ultimii ani. Un indicator relevant sunt investiţiile în marketing şi PR ale companiilor. Piaţa de publicitate TV e astăzi sub jumătate din cât era în 2008. E drept, şi în alte părţi din Europa a scăzut. Dar cu mult mai puţin. Importurile de autoturisme au scăzut şi ele cu 65-70 de procente. Dealerii auto mai supravieţuiesc, cu greu, doar pe seama activităţilor de service. Bugetele pentru tradiţionalele cadouri de protocol, de Crăciun şi de Paşte, ale firmelor micii, medii şi chiar mari s-au diminuat drastic. Cu prilejul ultimelor Sărbători de Paşte, practic s-au evaporat cu totul. Toate sunt semnele unei majore depresii a consumului cu un impact semnificativ asupra climatului din mediul de afaceri.

S-a ajuns astfel la o spirală galopantă a datoriilor reciproce dintre firme, la care se adaugă cele în raport cu i