După cum am relatat şi în materialele precedente, Ion Barbu, cel care îşi doreşte cu ardoare să schimbe atât imaginea, cât şi mentalitatea petrilenilor, nu a invitat un grup de arhitecţi la Petrila doar pentru a face defilare cu placarde scrise inteligent. Tinerii arhitecţi au venit aici pentru a face treabă, şi nu a fost deloc uşor. Prima ediţie a atelierelor studenţeşti de regenerare urbană s-a desfăşurat anul trecut. Acum, la ediţia a doua, avem rezultatele concrete ale muncii tinerilor.
De ce avem nevoie de munca lor?
Ion Barbu strigă, gesticulează, scrie despre schimbările necesare. De auzit îl aud mulţi, de priceput pricep puţini. Mulţi dintre oamenii Petrilei nu înţeleg această agitaţie, nu văd sensul proiectelor şi discuţiilor unor tineri din alte oraşe. Este simplu. Petrila, şi în general Valea Jiului, nu are vizionari care să spargă barierele gândirii strict inginereşti. Dacă la Petrila s-ar accepta ideea remodelării oraşului, în aşa fel încât să nu-şi piardă identitatea, tot acest parcurs al transformării s-ar derula la fel ca orice investiţie. Studiu de fezabilitate, proiect, licitaţie. Dar fără viziune… Aceşti tineri vin cu ideile inovative, de impact, detaliate. Ca mai apoi administraţia, factorul politic şi societatea să le analizeze, iar dacă sunt agreate să se pună în aplicare. Cum ar veni, ne oprim din „vrut” şi facem efectiv ceva. Mai mult, toate proiectele de regenerare industrială sunt perfect aplicabile, dar, evident, au bătaie lungă.
Cinci propuneri
Echipele care s-au grupat pe ateliere au muncit continuu pentru a veni cu o idee aplicabilă pentru transformarea perimetrului fostei mine într-un parc cultural, şi nu numai, într-o zonă interindependentă cu oraşul. Un sistem acum nefuncţional este transformat, în viziunea tinerilor, în sisteme care produc şi se dezvoltă.
„Steril Fertil” este unul dintre p
