Nici o problemă pentru adepţii adaptării, dragomirenii tuturor timpurilor vor şti mereu să se poziţioneze „corect” faţă de vremuri (conducătorii vremelnici) – şi cu câştig de cauză. Şi de bani. Şi de privilegii. Şi fără cine ştie ce muncă pe bune.

Pauza cauzată de minivacanţa peste ziua de 1 mai şi Paştele ortodox a făcut să (mi) se adune cam multe chestii (declaraţii, observaţii etc.) demne de comentat.

Iată selecţia din ultimele două săptămâni.

Între a crede şi a face

La obişnuita-i conferinţă de presă de marţi (cea din Săptămâna Patimilor), l-am auzit pe preşedintele Ligii Profesioniste de fotbal făcând următoarea declaraţie: „Cred în post, dar nu-l practic.”

Salutară, nu-i aşa, sinceritatea lu’ dom’ Mitică de la Ligă, dar... Dar parcă sună ciudat să declari cum că tu crezi într-un lucru, dar nu-l practici: ce să-nţelegem din asta? Oare nu cumva putem măcar specula că acela care oferă un asemenea model de gândire e niţel dubios? Desigur, n-aş merge până-ntr-acolo încât să-mi imaginez, de pildă, şi formule precum „cred în dreptate, dar n-o practic” sau „cred în lege, dar n-o practic”, dar parcă-parcă acest model de gândire şi comportament îi prinde destul de bine pe foarte mulţi concetăţeni de-ai noştri: dom’le, cred în bine, dar nu-l practic... Decât atunci când nu mă costă nimic; ori doar atunci când îmi iese şi mie ceva.

Tupeu pozitiv şi tupeu negativ

Întâmplarea face că următoarea zicere care mi-a dat de gândit îi aparţin tot cuiva din lumea fotbalului. Într-o intervenţie telefonică la un post de sport, antrenorul Petre Grigoraş a spus despre fostul său „elev” Alexandru Maxim (ajuns din iarnă la VfB Stuttgart, unde s-a integrat foarte rapid şi bine) cum că „are un tupeu pozitiv”.

Faină sintagmă, mi-am zis. Am luat-o şi-am aşezat-o în contextul tranziţiei noastre şi numaidecât mi-am spus c