Spectatorii meciurilor de fotbal din Coreea de Nord participa in numar mare la evenimentele sportive, avand in vedere ca stadioanele sunt pline-ochi, insa bucuria lor, sau nefericirea, nu este niciodata exprimata. Meciurile se urmaresc intr-o tacere mormantala.
La meciurile din Coreea de Nord sunt admisi vizitatori straini, alaturi de insotitorii lor locali, scrie BBC. Acestia sunt socati insa de faptul ca meciurile nu au nimic din pasiunea si stralucirea ligilor din Occident.
Meciul la care au participat reporterii BBC a fost jucat cu casa inchisa, insa din afara stadionului Kim Ir Sen nimeni nu si-ar fi dat seama ca inauntru se afla 50.000 de suporteri.
La intrarea pe stadion, fara turnicheti, cozi si standuri de sendvisuri, microbistii sunt vegheati de ochii Liderului Etern, Kim Ir Sen, si ai fiului sau, fostul lider Kim Jong Il.
Fiecare loc este ocupat de barbati imbracati in costume inchise la culoare si cravate rosii, cu o mica insigna in piept, deasupra inimii - cu Marele Lider, in niciun caz cu echipa Phenian FC. Multi participanti sunt soldati, usor de recunoscut dupa uniformele verzi.
Nimeni nu scandeaza si nimeni nu se avanta sa fluture vreun steag sau fular. Oamenii se multumesc sa murmure din varful buzelor la fazele mai fierbinti ale jocului. Nici macar la un penalty al echipei locale nu s-a observat nicio reactie din partea publicului.
Cel mai important moment din istoria fotbalistica a Coreei de Nord a avut loc in 1996, la Cupa Mondiala, cand nord-coreenii au invins Italia cu doua goluri la zero, calificandu-se in sferturile de finala.
Spectatorii meciurilor de fotbal din Coreea de Nord participa in numar mare la evenimentele sportive, avand in vedere ca stadioanele sunt pline-ochi, insa bucuria lor, sau nefericirea, nu este niciodata expr
