Da, uneori am putea crede că în Iaşi lumea o duce chiar nemaipomenit! În fond, cu sau fără tei, cu sau fără salcâmi pitici, viaţa merge înainte, ne apropiem de o vacanţă aproape irepresibilă. Evident, nu se mai îndoieşte chiar nimeni că Iaşul va fi capitală regională şi cel mai celebru primar al urbei va deveni guvernator, deşi, uitându-ne în jur, am pune pariu că prea bunii noştri vecini n-au chiar aceeaşi părere.
La Bacău ar fi deja o problemă, şi nu doar de orgoliu, pentru că din tot acest balamuc parcă ar conta suportul şi dezbaterea economică, în mare suferinţă la Iaşi. La Piatra Neamţ ar fi o alta, din motive că doar pe acolo se trec şi petrec fondurile europene pentru întreaga regiune, acolo pare a se fi aglutinat toată expertiza şi competenţa pe subiect, dincolo de ceea ce revendicăm noi cu Iaşul nostru universitar şi academic. La Suceava este deja cu totul altceva, un pol turistic indiscutabil, legat de mănăstiri şi nu numai, o infrasturcură rezonabilă şi un oarecare loc în care chiar ai ce să vezi. Plus că, se pare, şi oamenii sunt un pic mai altfel, parcă mai deschişi şi mai mobilaţi la mansardă, mai puţin corciţi la şmenozeli, comisionări şi parandărăt. Adică se fură şi acolo în buna tradiţie românească, dar parcă nu chiar tot!
Doar cei păcătoşi, care n-au mai reuşit să urce Copoul nu au băgat de seamă, din Dacia sau Alexandru, din Metalurgiei sau Bularga, că şi aici mâna lungă a administraţiei locale se face simţită. Că se mai surpă proaspetele trotuare, că mai dispare un copac sau doi, bătrâni fiind, că se mai blochează traficul, asta e, până la urma aşa e într-un mare oraş, cu ceva pretenţii! Plus că, dacă e să ne amintim zicerile unui fost primar, numai bun de edil la Văscăuţi, Iaşul e, până la urmă, un oraş scump, în care e bine să trăiască doar cei care-şi pot permite. Ceilalţi, Dumnezeu cu mila, nu ne-a adus nimeni cu anasâna, nici d
