Dacă nu tele-ştiţi ce să tele-faceţi cu ţara asta, tele-căraţi-vă dracului la Monte Carlo.
În România nimic nu durează. Există oameni cu handicap permanent, chemaţi periodic la comisia de - ptiu, da’ ce distractivi sunteţi! – evaluare. Funcţionari vigilenţi, ei înşişi incurabili în optimismul lor, verifică atent dacă ciungilor nu le-au crescut aripi, dacă pe orbi nu i-a podidit vederea, dacă bătrânul ăla amărât, care se târăşte cu sonda în mână până la masa comisiei, mai are vreo problemă, dacă femeia care urcă pe brânci treptele până la ei e bine sănătoasă.
Imagini cu oamenii aceştia i-au fost prezentate ministrului Muncii. Doamna Câmpeanu, (în loc să se audă în lavalieră cum îi crapă obrazul de ruşine, în loc să-şi smulgă părul din cap, să iasă din talkshow urlând), tele-zice sfătos: ”Trebuie să clarificăm anumite aspecte”.
Nu vă tele-osteniţi, doamnă, vi le clarific eu, rapid, ca să nu întârziaţi la următoarea emisiune.
1) Aspecte financiar-contabile. Plimbările celor cu handicap nerecuperabil pe la instituţii sunt sănătate curată pentru Buget. Cu puţin noroc, îi puteţi pierde pe drum, scoţându-i astfel natural (cum bine v-a-nvăţat Boc) din sistem. Din economiile obţinute, puteţi să mai construiţi o Cameră la Parlament.
2) Aspecte eshatologico-electorale: nu pierdeţi procente. N-aveţi cum, dacă mai înfiinţaţi o comisie. De reînhumare, la patru ani, a decedaţilor neodihniţi, care ies să vă voteze. Până la campania de apoi.
Şi, dacă tot clarificăm aspecte: n-ar fi la fel de utilă o comisie de evaluare periodică a stupizeniei politicienilor?
Dacă nu tele-ştiţi ce să tele-faceţi cu ţara asta, tele-căraţi-vă dracului la Monte Carlo.
În România nimic nu durează. Există oameni cu handicap permanent, chemaţi periodic la comisia de - ptiu, da’ ce distractivi sunteţi! – evaluare. Funcţionari vigilenţi, ei înşişi in
