Etapa cu nr. 31 s-a încheiat luni seara. Nu doresc să exprim prea multe opinii deoarece sunt suficient de mulţi "pricepuţi" în ale jocului nostru drag cu balonul rotund. Nu am încotro şi mă duc spre derby-ul istoric Dinamo – Steaua deoarece, indiferent cât de rezervat şi calm aş fi, tot nu pot să trec cu vederea periculoasa reacţie a frustraţilor. Ceea ce am spus cu suficient de multă precauţie pentru a nu fi interpretat reiau acum în sinteză.

Ca joc, Steaua, cum era uşor de priceput, a avut o prestaţie peste a "câinilor roşii". Noi ştim la fel de bine că un joc depinde, de cele mai multe ori, de o fază sau de o întâmplare. Rezumativ, Dinamo a avut trei ocazii, aproape uriaşe, de a înscrie. Prima, atunci când Strătilă a întors întreaga parte stângă a apărării steliste, iar atacantul nostru nu a ajuns la punctul de întâlnire cu balonul şi poarta goală. A doua s-a consumat atunci când, la un contraatac al "câinilor", de patru la doi, Curtean a preferat să şuteze el la poartă în loc să le paseze celor doi coechipieri liberi ca pasărea cerului pe flancul drept de atac… Şi ultima s-a consumat la şutul, puţin precipitat, al lui Andrei Cristea pe colţul scurt… La rândul său, Steaua a beneficiat de mai multe ocazii, dar primul gol l-a înscris dintr-o pasă "neglijentă" a centralului şi nefericita prezenţă a lui Boubacar acolo unde se "chinuia" mingea să fugă din faţa porţii… Aşadar, au existat momente-cheie. Şi au mai fost şi altele. Adică centralul, care a condus corect şi onest partida, putea să îi arate foarte devreme cartonaşul roşu lui Latovlevici. Apoi putea proceda identic şi la fazele care au implicat doi dinamovişti. Cam asta a fost tot ceea ce am văzut pe teren. De aici şi până la a exacerba "diferenţa cosmică de valoare", termeni urât adjectivaţi la adresa unor jucători dinamovişti, este o cale prea lungă şi lipsită de fairplay, ca să nu zic